EMINESCU – FIU AL ARDEALULUI !

img_20180109_0002.jpg

Motto: “Un popor care il are pe Eminescu, nu poate fi sarac!”

Grigore Vieru

Eminescu printre ardeleni !

Călător, senin la suflet, pășea vesel peste lunci,

Iar zefirul pe-al lui aripi grămădea miresme dulci,

Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vieții,

Sfințind inima aleasă din chiar zorii tinereții.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,

De la Nistru pân’la Tisa vedea Țara’n pângărire;

In acele vremi de zbucium “Familia” era mare,

Căci l-al lui Vulcan opinii n-avea nimeni cutezare!

Muza Crișurilor iarăși, cu-a ei valuri semne dete,

Să observe Cernăuții mandrele-ardelene fete,

Ce s-ar duce de mirese pân-l-al Siretului maluri,

Pe când floarea moldovimi spre Ardeal cugeta-n-zaruri!

Iar mlădița Bucovinei, răsărind pe mândrul deal,

Prinse rădăcini de dragul românescului Ardeal,

Slavici cu-a lui șiriană limbă, îl primi ca pe un frate,

Timișoara si Beiușul, Blajul cel cu școli inalte!

-Te salut dar, mică Romă, Dumnezee-Ți mulțumesc,

Căci mi-ai dat să pot eu, astazi, tot Ardealul să-l privesc!

Pădureni cu șuba albă, moți, mocani, în harnic iureș,

Stapaniți Târnave, Crișuri, mureșenii a lor Mureș!

Eu, tot focul din iubire vi-l adun în al meu suflet,

Să-l ridic în veșnicia veacurilor pe-a lor umblet,

Precum Isus rădicat-a toate relele din lume,

Să le ia-n povara-I aspră, curățind-o cu al Său nume!”

(Poezii alese-Vol.I.-2005, Ioan Miclau)