ROȘU,  GALBEN  ȘI  ALBASTRU 

ROȘU,  GALBEN  ȘI  ALBASTRU  

De Ziua Luceafărului, MIhai Eminescu, sărbătorit în  fiecare an La aceeași dată cu Ziua Culturii Naționale,

                         Grupaj de poezii  de Melania Rusu Caragioiu Canada, Romania

I. ROȘU

          POEME                  

Trec amintirile ca lungi poeme,

Lăsând doar spuma după trireme.

Cântă cocorii în voci dogite 

Vulpile fumegă-n umbre-alungite.

Scriu remușcările cântece dure,

Număr cărările cu urme sure.

Anii își scutură din ghemul vieții

Ploaia cea caldă a tinereții.

Mor în picioare copacii mari,

Sub corzi de trăznet, ca lăutari.

Augusta iarbă se stinge des,

N-o plânge nimeni, da-i fir ales !

S F Â Ș I E R E

                         Ascultă-mi tu sufletul plin de  iasma durerii;

,                        Când capul întorc spre acute asprimi ale vieții,

                         În ceafă simt viforul și biciuirile crude

                         Și-n fața mea ochii cei sumbri a ce mă așteaptă…

                          Atunci mă destram peste stânci umezite de vreme

                          Îmi pun tălmăciri peste pânza uscată de cimbru 

                          Și iarăși mă-ndrept spre genunele  pline de casne,

                          Să sorb din puterea acelui foc falnic, ce arde.

                           Un huiet cutremură zarea cu mine;

                           Strălucii de raze orbesc ale cerului stele

                           Și hăul mă-nghite în flacăra stinsă din ele…

                           Ascultă-mi deci sufletul plin  de iasma durerii,

                          Rănit și sdrobit sub povara adâncelor patimi

                          Și cerne asupră-mi o ploaie  curată de lacrimi.

L A    P A R O X I S M

   Scrâşnete sparte se izbesc în zidul de dinţi di încleştaţi;

 Gâlgâiri de sânge ţipă în urechi:

Timpane se-aruncă-n uitare de sine.

Un geamăt cumplit învie şi-n gheare el rupe   

al liniştei sân şi carnea plăpândă… 

Se revarsă din ins o sferă de foc

prăvalind din nou  o culme a durerii,

Zdrobind sub greu arc păianjenul vieţii din vine.

Se rupe–un zăbranic,

Tristeţea se-nhumă în tine,      

Şi firav,  draperia vieţii 

Cu greu mai zăreşte un cearcăn

Sub care aşteaptă pitaci şi ulcele…

 Şi omul, erou, acum n-ar voi să se-aplece … 

METEOR

Mai sus, 

Spre mijlocul lumii,

Din norii de cald asfințit 

S-a desprins un astru de-foc.

I-am  luat o felie din miezul divin,

Mi-am făcut  nasturi pe lunga mantie, 

Iar seva lui de candel mi s-a prelins pe -obraji…

Pășind peste tufe uscate

O picăturtă s-a scurs către vârful de ac

Și-așa s-a făcut dimineața…

Iar ultimul nasture  l-am ținut

Ca pe o  jertfă a fugii mele, 

A înfloririi, iar, sub întâiele raze…

    II.       G A L B E N

VIN  PLOILE

Străine ploi, turbate ploi,

Ca hergheliile-n puhoiș

Aduc din norii deșănțați

Șirag de stropi încercănați.

Rapide ploi, turbate ploi,

Smoliți și carul cu noroi

Și poala vântului s-a rupt

Și strașinile, dedesubt.

Și strugurii s-au țuguiat,

Sub stropii grei ce i-au spălat.

Mărunte ploi, haine ploi

Îmi amorțiți genunchii goi

și prin ploier vă strecurați, 

Ah, ploi, ce soarele-mi pătați !

Albastre ploi, cortine ploi,

Praf de-aur măturați cu voi

Și pleoapele se pleacă-n  jos

Privind covorul cel vâscos.

Voi, multe, nesfârșite ploi,

În braț ne strângeți, ca ,,apoi”

Într-un elan de frig în os

Se-apropie umeri, drăgăstos.

Perfide ploi și rele ploi

Sar pe cornișă tontoroi…

Plecați de-aici  Eu vă dezleg,

Nu-mi luați tot zborul meu, întreg !

Străine ploi, turbate ploi,

Fugiți, nu veniți înapoi

Sunt răvășită ca un mal

Și frântă – un buchet de bal…

P R E L U D I U   în  S T A N Ţ E

Frunze de aur, frunze de ceară

Spulberă vântul şi norii din vară.

Brumele albe,  palide feţe

Se-aşează pe struguri, pe flori și fâneţe.

Preludiu de seară descărcat de cântec

Şi pala din râpe aduce-a descântec.

Dinspre brazi se-aude sifletul de ciută;

Se prelinge-n cetini lumea cea cornută. 

 Cad paie-n cărare, aşternând covor

Să-ncălzească-n perne gâzele ce mor.

  Vara-şi strânge-n farmec bocceaua ei verde

Şi molcom se stinge-n seva ce se pierde…

G A Z E L 

Tu , grădina mea de vise ,

Presari flori şi creşti caise,

Şi din straturile calde

Dai  rozete de narcise .

Plouă soare şi presară

Peste gardul ce albise

Bănuţei de buburuze 

Cu antenele deschise .

Când mă uit peste ulucă

Văd culori şi paradise ;

De atâta  armonie

Umbrele adorm ucise …

Suna clopoţei de ceară 

Clinchet fin , sau pare – mi  – se ?

Vântul mângâie –o   ghitară  ….

În grădina mea , de vise.

 PSEUDOKYNEGETICOS

Unduiesc valuri de grâne,

Grîne sau văluri de zâne ?

Piuit de dropie

Pare că se-apropie.

Vântul doarme în ciulini,

Iepurii sub mărăcini.

Potârnichile în stol 

Pleacă, lăsând cuibul gol…

Vânătorul bate pasul;  U Unde, oare, e popasul ?

Doldora de prepelițe

Atârnate în bentițe, 

Ranița-își arată plinul…

Înlăuntru doar pelinul,

Ceapă, brânză, un colț de pâine-l 

Îndestulă până mâine.

Sus, pe  cer de bărăgan,

Norul – jos aeroplan

Stă și-așteaptă  stropi de ploaie …

Paparude cer șiroaie,

La o margine de sat;

Dar cine le-a ascultat ?

Făt-Frumos, cel grâulean

Crește mare și bălan

Și se-nalță an de an.

E-nvățat fără de apă,

Curcubeiele-l adapă

Și stratul mic de zăpadă,

Când stă mic – să nu se vadă !        

III.         A L B A S T R U

 IDOL  

Peste cascadă se prăvale – un stei;

Un trăznet scurt, ecoul a răspuns;

Pe sub un mai, un pâlc de pești, ascuns

Fuge-n amonte. Zboară un cârstei.

Uscat, echer,

Planează-n larg

Voios  catarg, 

Înscris pe cer.

Se-aude-n dealul umbrit de fag, 

Prelung, un bucium  de os și… drag

Tremură-n coarde de alăute

Doinele triste, 

Cânturi știute

Doar  începute…

AMALGAM

                            Motto:

,,Cărți, scriitori, personaje,

,,Albume, cuvinte de vrajă

,,Stau drepte în rafturi sculptate:

,,Puțin aici, mult în eternitate…”

Autoarea

Bing-bang clopotesc anii

Și clopoței de ger;

Big-bang-uri zic castanii

Cu palmele spre cer.

Se răscolesc arginți 

                                      Sub chiciuri de dantelă                                                                  

 Iar pomii stau cuminți

Și gravi, ca o capelă.

Din filele palmate,

Cu slovele uscate – 

Mici turle aplecate, 

Cad flori și ploi ritmate…                                      

VISELE   TOARSE

Visele toarse ce frumos le-am pus,

Deşi nu stau înşirate pe fus.

E greu să faci, dar e uşor de spus;

De-abia le-ai prins şi iute s-au şi dus…

S-au desfăcut de tortul de pe fus

Când Parcele gând rău vieţii  au pus 

Şi, efemer, din viaţă ai apus.

Eşti diafan, te simţi un fulg pe sus,

 Câtime materială de nespus;

Să mai trăieşti te-ndeamnă un dor sus pus

Şi-un cântec clar de lebădă- ,, mai   sus” …    

STARE  POETICĂ

Veniți nume mândre ! În vară,

Silfide și nimfe respiră

În inima pomilor tineri,

Și-n aer, ce trunchiu-nfășoară.

Veniți nume mândre ! Sunt muguri

Sub frunzele verzi ocrotiți

Și vietățile firii

Nasc iar pui cu ochi umeziți.

Și toate-s cu ochi de cicoare

De-atâta mireasmă de cer,

Veniți, muze mândre, mai pure

Ca bobu’-ncolțit în umgher.

Melania Rusu Caragioiu

 Scurtă prezentare 

Inginer, publicistă, scriitoare, poetă. Liga Scriitorilor România, Asociația ASRAN-Canada. Bibliotecar atestat, lucrând la fond documentar BJT-Timișoara, 1974-1988. Vicepreședintă ASRAN, vicepreședintă Cenaclul epigramiștilor-Montreal. Redactor șef STARPRESS-Canada. Ambasador numit de unii scriitori, între care Corneliu Leu, Ligya Diaconescu  – Revirimentul Limba Română. Membru fondator, Cenaclul francez ,,Anneau poétique”Montreal–Canada, Autoare a 21 cărți.  Numeroase diplome, premii. Prezentă în interviuri, dicționare, atestări. Redactor  din diaspora a patru reviste din România și una din Serbia. Protagonistă film documentar Universitatea UQAM, Montreal, pentru merite de benevolat. Am jucat și în Filmul ,,The Head ăn the clouds”, film american în secvențele din Canada, în două roluri , Statuia și Menajera. Sunt prezentă în Fișier pentru merite deosebite la ,,Muzeul emigrației”-Halifax-Canada… Pentrucă nu am putut fi omagiată ca ,,FIU AL SATULUI”-Ilteu,  din motive de arondare Ilteu  la Comuna Petriș-Arad,  în anul 1976, la douăzeci ani de la absolvirea Facultății, viața mi-a oferit Dipoloma de cetățean de onoare al Stațiunii balnerae, Băile Herculane.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s