CARTEA SI VALOAREA EI

photo-1423592707957-3b212afa6733

Motto:
“Arta ca răspânditoare a bunului gust, nu se poate
cobori în noroi, ci are să ridice la sine pe toți cei ce vin sub
steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea
eternului frumos, a cărui temelie este adevărul”.
IOSIF VULCAN

Trebuie să recunosc aci un anume adevăr, adică, inițial aveam în minte
a numi acest eseu “Cartea și valorile acesteea”, dar mi se părea o prea lărgire
a spațiului de investigație. Mai ales că in ideea mea urmăream o ancorare în acea valoare a cărții in sine, ca mijloc de expresie și comunicare! Ca apoi, de aici să se desprindă acea universală valoare a cărții in lunga si zbuciumata evoluție a ființei umane! Când omul a fost apt ași gândi simbolurile în litere și a început a scrie, se năștea și Cartea. Desigur din dorința de expresie si comunicare, cartea devenea pentru om o a doua ființă! Fie chiar prin acele tăblițe de lut ars sau papirus, se dorea o notare a istoriei acelor vremi, a activităților de tot felul, adică a lăsa urme despre timpul și spațiul existenței lor! Trecutul, prezentul și viitorul în carte se reușea a fi oglindite. Azi, aceasta a devenit atât de importantă, de necesară, încât ar fi imposibil a se desprinde din viața de zi cu zi a societăților omenești! Și nu numai atât, dar practic omul s-ar sălbătici din nou, luându-i-se cartea. Odată cu genialele realizări în ale stiinței si tehologiilor moderne, cartea a devenit un bun indispensabil, izvor de informație universală, de educație, de deservire a tot ceea ce se cheamă realizare umană. Cartea este la îndemâna fiecăruia spre a fi citită, asigură pregătirea profesională si intelectuală generațiilor în șir. Lectura este plăcută și necostisitoare, iar odată ce avem cartea într-o bobliotecă, pe fila acesteea stă pentru multe secole acumulată experiența fiecărui domeniu al artelor, fără pierderea ce bunaoara ar surveni la un “internet”, printr-o simplă lipsă de sursă electrică. Cartea și omul stau într-o interdependență încât scriitorul o definește deseori metaforic foarte sugestiv: “Cartea este viața unui om, iar omul este o carte in scriere”. La drept vorbind, cartea si-a câștigat multe definiții, încât s-ar putea scrie încă o carte numai dacă cineva s-ar apuca a aduna definirile făcute acesteea de către gânditori, scriitori,filosofi și poeți, pedagogi și învățători, popor si folclor, s.a.m.d. Vom vedea că așa cum fiecare Neam creat de Dumnezeu își are o identitate a sa, la fel și Cartea își are o identitate a ei, cu care se înregistrează, un certificat de naștere cu locul și data, pentru a avea si ea o recunoaștere! Sa fiu direct, nu vreau sa se creada ca scriu ficțiune, dimpotrivă, doresc să arăt ceva foarte real si folositor atunci când se ia o carte în mână. Mai ales în acest “univers al cărților”, cand bibliotecile lumii sunt încărcate de cărți, încât am ajuns și la “biblioteci asezate in ceruri(virtuale)”, și de unde a identifica o carte e nevoie deci de un anumit cod, de un digital in care să se regăsească.
Este vorba despre cele patru litere majuscule ISBN, urmate de 10 numere,(digitale), aranjate in patru grupe separate de cratime(liniuțe), ori o simplă distanță între grupe. ISBN( International Standard Book Number) urmat de cele patru grupe digitale, formează asadar identitatea cărții. Interesant de știut că, fiecare grup digital din cod are însemnătatea sa specifică, și care nu este un secret, ci dimpotrivă, recunoașterea unei cărți apărute în circuitul său universal. Un exemplu ar fi concludent: ISBN 0-9588413-0-6. Primul grup reprezintă țara unde s-a editat cartea, al doilea grup prefixul editurii care a publicat cartea, al treilea grup reprezintă numărul de titlu, ultimul grup digital este unul de control general. Pe alte cărți vom găsi și ISSN, adică(Internațional Standard Serial Number). La bibliotecile mari se găsesc dicționare întregi, in care se găsesc chiar în ordine alfabetică țările din toata lumea cu digitalul lor specific și unic.
Din exemplul dat mai sus, primul grup digital 0, este pentru cărțile publicate in Australia și UK. Franta are numarul 2, Italia 88, Germania 3, Spania 84, Portugalia 972, Romania 973, etc. Unele dictionare cum este “Publisher Internațional Directory with ISBN Index” K.G.Saur, publică și Editurile din țările respective. Cu modestie, verticală însă, pot spune că, acel prim ISBN dat ca exemplu mai sus, este cuprins in acest Dictionar, si este certificatul de identitate a cărții mele “The Romanian Life”, un fel de antologie literară publicată in Limba Română. Deci, oarecum eram interesat să am acest dicționar în două volume, la biblioteca mea, “Mihai Eminescu”, al familiei, dar și de interes public!
Apoi știm bine, așa cum se găsesc la oameni fapte bune și fapte mai putin bune, la fel și cărțile pot fi bune sau mai puțin bune! Lecturarea unei cărți bune, într-un domeniu al educației etice bunăoară, aduce înobilarea caracterului și deci a personalității cititorului. La fel al unei cărți de istorie și filosofie, de artă și literatură, de stiințe, de scrieri politice ori confesionale, s.a.m.d. Pentru a înțelege valoarea unei cărți, cât și binefacerile lecturii acesteea, aduc aci sfatul Hristosului nostru Mihai Eminescu, sau “Aminul” cum îl numește vrednicul bucovinean Adrian Botez, sfat ajuns azi proverbial: “Citeste, Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții”. (Coloana Infinitului – din gandirea romana moderna- vol.II, Ed.”Cuget Romanesc, 2009, pag.287)
P.Ispirescu, povestitorul nostru care a adus mare folos folclorului românesc, afirma Vasile Alecsandri, și ne-a lasat asadar acea poveste minunata,“Făt frumos născut cu cartea in mână”, ne-a mai lasat si acest proverb: “Cine n-are plăcere a citi, n-are semne de a se face mai bun”.
Și acum un revers al monedei, zugrăvit de Liviu Rebreanu: “Nu există pedeapsă mai grea ca obligația de a citi cărți moarte”.(ibidem).
Mai mult, I.Vinea într-un aforism spunea că, “sunt cărți care nu merita să fi fost scrise”, in acest caz va trebuii luat aminte la vorbele lui N.Iorga care spunea: “Cetitorul sa zică la mântuirea cărții tale, nu: am cetit o carte, ci am cunoscut un om”. Ca atare, într-o astfel de situație revenim la noțiunea de cultură. Omului in primul rând cultura îi trebuiește fiindcă aceasta șlefuiește ființa omenească. Rolul școlii și al bibliotecilor, al artelor, scriitorilor, politicienilor si preoțimilor tocmai acesta este, a lumina sufletele. Cartea care este și va fi întotdeauna mijlocul cel mai eficace prin care se desfășoara procesul de educație, trebuie să poarte pecetea adevărului și al iubirii între oameni. Aceasta este cultura cu adevărat vie, care pune in mișcare sentimentul gândirii, intelectul si celula creerului, care să nu lenevească! Aici este zona oarecum negativă a internetului in raport cu cartea, și mă refer la tinerii copii intrați noi pe porțile școlii. Direct la calculator, învață tehnologia rece, nesentimentală, bunaoară la o simpla înmulțire de numere, repede scoate copilul calculatorul să-ți spună că 5×4=20, dar acel calculator natural al copilului, creerul, nu a făcut nici un efort să înteleagă dece e 20 si nu 25 spre exemplu! El probabil nu va prinde, și nici nu-l va interesa acel joc logic, cum adunând pe cinci de patru ori, sau pe patru de cinci ori, ne dă acel rezultat al înmulțirii de 20. Asta in cele ale matematicii, dar când pentru a lectura o carte scrisă pe virtual(aier), cititorul, dacă o avea computer, va fi satisfăcut cu toate câte îl pot întrerupe din lectură, inclusiv permanenta cheltuire de bani, rămâne de văzut! Pe o carte investesc o dată și o pot avea si strănepoții! Valorile cărții sunt inestimabile, formează caractere sănătoase, odihnesc mintea, dau posibilitatea reflectării asupra binelui si răului, asupra științelor si economiilor, asupra istoriei și, într-un fel cartea a devenit parte a ființei umane, iar lipsa ei ar fi de neânchipuit, o mutilare a însăși fizicului omenesc! Iar acele științe care strivesc sufletul omenesc, nu trebuiesc proliferate, ci ținute si evaluate desigur in industriile tehnologiilor producatoare de bunuri materiale necesare vietii. Atât. Fără a forța biologia si metafizica ființei umane care aparțin Creației Divine Naturale, si nu experimentelor cu care deja am siluit mediul ecologic, să nu ne siluim pe noi înșine. CARTEA ESTE CUVANTUL LUI DUMNEZEU ÎN CARE
LIRICA DUHULUI NOSTRU POATE FI PREZENTATA ÎN ÎNTREGIME ȘI
ÎN CONTINUĂ RENAȘTERE!

IOAN MICLAU-GEPIANUL

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s