COLO SUS LANGA IZVOR (Continuare)

poppies

“Astfel dar, povestea spune,
Cum Voinicul un semn pune,,
Semn de dragoste adâncă,
Pe un vârf înalt de stâncă
Ghid să-l aibă, să-l privească,
De o fi să rătăcească,
Peste zări și ape sure,
Peste creste de pădure,
Prin cea lume depărtată,
Unde-i Zâna ferecată,
Tot în funii de fuioare,
Peste mâini peste picioare,
Si ascunsă de la soare!
Ochii-i plâng, pieptu-i suspină,
Dup-o rază de lumină,
Și-o căta Voinicu-n lume,
Pe-al lui cal albit de spume!
Dar, din când in când aruncă,
O privire spre cea stâncă,
Unde și-a-ncrustat cu dor,
A lui semn lângă izvor!
Semnul nimeni nu îl știe,
Decât inima lui vie!
Și iar roibul pornea sprinten,
Indemnându-l cu-a lui pinten;
Știa el, vraciul bătrânei,
Ce legase farmec Zânei,
Cum punea bobii pieziș,
Și-i stropea cu stropi din Criș,
Dezlegarea era numai, s-o scufunde,
Pân la subsiori în unde,
Valul murmur de va face,
Farmecul i s-a desface,
Dar atunci și baba crapă,
Răsturnată pe o grapă!
*
Dar era pierduta-n zare,
Acea taină și cărare,
Cu a mandrei Zâne urme,
Să-l indrepte și să curme
Vestejirea feței pale,
Cu foc al iubirii sale!
Doar era Zâna frumoasă,
Cum e ziua luminoasă,
Cum e luna-n plină noapte,
Grădina cu fructe coapte,
Și purta Zâna la brâu,
Tricolor și-un spic de grâu,
Ochii-i două mândre ape,
Cu păduri însprâncenate,
Buzele-i erau cireșe,
Părul plai cu flori alese,
Și era Zâna ca Țara,
Ca răcoarea luncii vara,
Glasul ei o melodie,
Ce la suflet te mângâe!

Ioan Miclau Gepianul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s