IO pe valea Nilului (Varianta I)

1567295Rar pătrunde muritorul la ce Zeii pritocesc, ori au deja pe cântar,
Numai dragostea e legea, e cununa împletită din iubiri și din amar!
Insăși Afrodita vine, se coboară într-al omenirii dramă,
Profețindu-i Hypermestrei a fi cea mai bună mamă!
Hesiod poetul antic ce-ntre Muze-și trăia timpul,
Afla știri de câte certuri se împovăra Olimpul!
Hera cheamă pe Artemis zeitatea castității,
Ca să afle vești mai multe dinspre lumea nedreptății!
Zeitatea vine-ngrabă pe un noure umbros,
Zicând: ”IO, iar îi născu lui Zeus pe Epaphos!
Zeus mult îndrăgostit, pe nori veșnici călători,
Repede ajunse-n valea Nilului umbrit de flori,
Unde IO fugi pătrunsă de speranțe și fiori,
Aici Zeus o găsește, din vițea o face zână,
Si sub chiparoșii falnici se plimbau mână de mână!”
Hera îi trimite-ndată Dionei* vestea ce-a mare,
De prea multa-i gelozie negăsindu-și alinare!
Inzadar urnea Olimpul cu a ei noblețe rară,
C-ar fi fiica lui Inachos, colo, neam de sapă-agrară!
Zeitatea Hera iarăși se simțea prea umilită,
De bărbatu-i Zeu, ce are dintre muritori iubită!
Dar cu cât gonea zeița gândul ei cel mai gelos,
Cu-atât suferea mai aprig făr-a prinde vr-un folos!
Zeitatea Hera strigă:
”Mult e timpul, lungă calea astei veșnice tristeți,
Câte vise, planuri, făurit-am în veșnice-mi tinereți,
Tot Olimpul se sfărâmă, zeii se-mbrâncesc în lupte,
Ce lumini aducem oare?
Ce gândiri avem sub frunte?
(Dione era cunoscută și sub numele de Afrodita,
fiica lui Oceanos-Poseidon(Titan), deasemenea nevastă a lui Zeus)

*

Creanga lui Epaphos crește floarea regilor de-Egipet,
Peste veacuri Aigyptos îl înfrânge pe-al său frate Danaos,
Iar acesta cu-a lui fiice căutându-și libertatea în corăbii se reped,
Îngroziți găsind salvarea pe-a Mediteranei cale,
Spre-acel loc al amintirii, vatra vechiului Argos
Al strămoașei IO cea plânsă, fiica regelui Inachos!
Rugători de ocrotire iar la Zeus cer primire,
Însăși Dionysos vine cu-a lui cântec de iubire,
Iar Apollo zeul Soare venind dinspre Troia veche,
Încordară lire de-aur pentru-al Zeului ureche,
Astfel Zeus se îndură și prin legile-i eterne
Ocrotirea le acordă, legea libertății ferme!
Aici regele Pelasg, îi primește și-i întreabă cu uimire::
”Cine sunt? De unde sunt? Însfârșit aflară taina,
Câ-s din rodăcini frățești, risipind de-ndată spaima,
Acea spaimă ce cuprinsa aprig danaidele fugite
Căci mai bine vor să moară decât a fi ispitite,
Și la fiii lui Aigyptos să se lase iar pețite.*
Dar și dragostea e lege, ”Cerul sacru este dornic a îmbrățișa
Pământul” Astfel fii lui Aigyptos în corăbii urc cu dor,
Să-și găsească-a lor mirese, să ajungă să le ia,
Rugându-i pe zei s-aprindă pentru ei din cer o stea!
Pe-a Mediteranei valuri vin corăbii argintate,
Iar în ele solii nunții își repet în cor iubirea ce-o aduc
Danaidelor din Argos, ce-s în drama libertății, neschimbate!
Mare groază, multă jale și-ntristare s-a întins peste cetate,
Când solia egipteană le cerură de mirese! Grozav ele plâng și fug!
Se reped aigyptoșii să le prindă să le-mbarce cum apuc!
Dar atunci ca din minune regele Pelasg apare,
Însoțit de luptători, el opri îndată drama, fiicelor dând apărare!
Solia însă răspunde: Să știi că ai dat semnalul unui război viitor!
Regele Pelasg dă știre: Argeienii apăr dreptul celui venit rugător!
Dar Olimpienii-au multe alte gânduri și deznodăminte,
Nu pătrunde muritorul la ce Zeus pritocește, ori au zeii pe cântar!
Vorba e că în final, danaidele-s convinse să se dăruie mirese,
Dar făcură Jurământ ca în noaptea nunții fiecare negreșit,
Să-și înjunghie-al ei mire, astfel au să pună groazei un sfârșit!
Groaznic omor săvârșiră, s-au cutremurat toți munții,
Și Olimpul cu-a lui zeități ce veșnic aduc lumii îndreptare,
Încât la aceste crime, greu le era a aduce vreo iertare!
Căci o dragoste forțată nu-i o taină-n căsnicie,
Dar nici groaznica idee de-a ajunge a ucide, nu-i să fie!
Numai Hypermestra însă a iubit pe al ei mire,
Pe Lynkeus Aigyptos, aducând mare uimire,
Aprinzând raza luminii tragediilor eline!
Trepte ce urcau spre zarea viitoarelor milenii,
Cu mitologii ce-avură dar a ridica gândirea,
Dezvelind esența vieții o găsi a fi Iubirea!”
(Cei doi frați, Danaos și Aigyptos, urmași ai lui Epaphos,
avur ca urmași, spune legenda: Danaos 50 de fiice, iar
Aigystos 50 de baieți!)
*Invitație de căsătorie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s