Apariţie editorială: „Poveşti din Ţara Codrului”, vol. 2, Traian Rus de Radu Botiş

Untitled1

Cu gândul la streaşina veche a casei încărcate de istorie (Muzeul Satului Oarţa de Sus), loc în care generaţii de oameni s-au născut, au copilărit, s-au bucurat împreună ori au plâns, soţii care şi-au aşteptat la poartă bărbaţii plecaţi în război ori mame ce şi-au petrecut nopţi de veghe la căpătâiul leagănului în care îşi vegheau odorul (Pruncul) de Dumnezeu dăruit. Unde te poţi bucura mai mult decât acolo de chipul hristic care veghează protector, iar noi aşteptând prin divina pronie împliniri viitoare.

Volumul al doilea al cărţii „Poveşti din Ţara Codrului”, iată, vine bucurându-ne sufletul ca o completare la primul volum ce îşi aştepta parcă împlinirea prin cel prezent. Apariţia a fost posibilă, autorul având alături oameni deosebiţi, asemenea d-lui inginer Alexandru Tămăşan, domnului profesor Bogdan Pop, domnului profesor universitar doctor Viorel Rogoz, îndrumător ştiinţific, precum şi familiei Sorin şi Monica Tămăşan.

Cartea, apărută la editura Teognost din Cluj-Napoca, 2015, este structurată pe două mari capitole: I. Oameni şi poveşti – Poveşti şi oameni şi II. Pagini de istorie.

Sigur, aşa cum ne-a obisnuit încă de la volumul I, profesorul Traian Rus îşi continuă poveştile pline de atâta adevăr: poveşti de viaţă, poveşti de dragoste, poveşti cu Dumnezeu, cum însuşi menţionează la pagina 26 (în povestirea Îngerul păzitor). Însă toate aceste poveşti pe care le găsim pe paginile cărţii nu sunt altceva decât petrecerea Dumnealui pe aceste locuri încă de când, tânar profesor de istorie, tărâmul acesta al Oarţei de Sus l-a motivat să-şi împlinească destinul.

Astfel, poveştile încep să curgă lin, iar însufleţirea cu care autorul continuă să le depene ajunge să ne transpună într-un univers plin de frumusete. Locuri asemenea Fântânii lui Toag, Podul Mniresii, Fântâna lui Crăciunaş, dar şi Dragostea de mamă luminează acest loc pentru ca în povestirea Mitropolitul, Înaltpreasfinţitul Andrei, fiu al satului, ca o binecuvântare cerească, să întregească această „gură de rai” alături de care Mecena Sanducu Tămăşan, după relatarea autorului, omul din spatele lucrului bine făcut, îşi are şi el binemeritat loc în carte. Oameni ai satului sunt eroii acestei cărţi care au locuit, locuiesc sau revin cu drag acasă ori de câte ori este posibil, deoarece aici regăsesc energia benefică sufletului lor.

În a doua parte a cărţii întâlnim alte nobile suflete asemenea neînfricatului Vasile Blidaru, personalitate încă vie mai ales în rândul generaţiei mai vârstnice, de obârşie din satul Odeşti, simpatizant al Partidului Naţional Ţărănesc, mereu animat de spiritul de dreptate, care, alături de alţi codreni, încerca să se opună noului regim comunist, ori doctorul Alexandru Odeşteanu, căpitanul Ciprian Gavriş, preotul martir Ioan Robu, protopopul Vasiliu Gavriş, născut în Chelinţa, satul natal şi al autorului cărţii, dar şi frumoasa Doină a lui Lucaciu (pag. 260), cu privire la care profesorul Traian Rus face referire scoţând în evidenţă totodată şi personalitatea LEULUI DE LA ŞIŞESTI – preotul Vasile Lucaciu.

„Poveşti din Ţara Codrului”, volumul II, este o fărâma de istorie peste care colbul timpului nu are dreptul să se aştearnă, fiindcă acestea sunt trăirile fiecăruia păstrate în amintire dar şi în conştiinţa vie. O carte de identitate nu a dumneavoastră, domnule profesor, căci ea aparţine acestei părţi de Ţară a Codrului. Dumneavoastră cu HAR şi condei aţi adus la lumină frânturi de viaţă, locuri, întâmplări, oameni, ceea ce fiecare ar trebui să facem, atât cât ne pricepem.

La Chelinţa aţi văzut lumina zilei, Oarţa de Sus v-a adoptat, iar talantul pe care l-aţi primit nu l-aţi pus la păstrare, ci l-aţi facut să rodească. Ce poate fi mai frumos?!

Vă felicit sincer pentru această reuşită.

 

Pr. Radu Botiş, Prof. Mircea Botiş, Ulmeni Maramureş,Editura Olimpias, Galaţi, 2011, 273 p.

Recenzie de ierom. Maxim Morariu

Genul monografic a cunoscut un adevărat reviriment în ultima vreme, când, prezentări ale unor oraşe, localităţi, biserici sau monumente, au inundat de-a dreptul piaţa de carte contemporană. Nu toate apariţiile editoriale sunt însă de calitate, multe dintre ele fiind condiţionate mai degrabă de obţinerea unor grade profesionale sau de confirmarea statutului de intelectual al autorilor decât de profesionalismul muncii lor.

Lucrarea pe care dorim însă să o propunem cititorilor este una ce împlineşte întru totul standardele calitative ale unei monografii. Experienţa autorilor[1] în materie de publicistică şi buna cunoaştere a locurilor descrise, din care provin ei, garantează acest fapt. Garanţi ai calităţii sunt şi cei doi prefaţatori, domnul cercetător ştiinţific I Remus Câmpeanu, de la Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” din Cluj-Napoca (pp. 5-8) şi părintele Vasile Augustin, vicarul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului (pp. 9-10), care apreciază în mod favorabil cercetarea celor doi autori, subliniind multiplele valenţe ale acesteia.

Volumul este structurat pe întinsul a nouă capitole şi cuprinde de asemenea anexe şi o listă bibliografică. Autorii se străduiesc să realizeze atât o amplă incursiune în istoricul oraşului maramureşean (pp. 15-45), cât şi o prezentare a principalelor caracteristici ale acestuia, respectiv învăţământul şi cultura (pp. 46-53), resursele naturale (pp. 54-68), demografia (pp. 69-90), activitatea economică a urbei (pp. 91-124), aspectele etnografice (pp. 125- 142), personalităţile locale (pp. 143-215). Bibliografia întrebuinţată este, de cele mai multe ori, una adecvată cercetării şi actualizată, autorii utilizând cele mai noi cercetări în materie, iar anexa (pp. 239- 264), densă şi ea, conţine un număr mare de facsimiluri după documente importante din istoria oraşului şi fotografii cu lăcaşurile de cult, instituţiile principale, clădiri sau persoane importante din istoria lui de ieri şi de azi.

Interesant este, de exemplu, capitolul despre datini şi obiceiuri, în paginile căruia autorii vorbesc nu doar despre tradiţiile populare cu valoare etnografică, ci şi despre gastronomie, tradiţii privitoare la agricultură, faună, ocupaţii casnice sau limbaj. Descrierile unor obiceiuri cu valoare fundamentală pentru viaţa omului sunt şi ele ample. Spre deosebire de etnografii laici, părintele Botiş insistă însă şi asupra puternicei legături existente între Biserică şi obiceiul propriu-zis. Iată, de exemplu, cum se încheie descrierea nunţii:

,,La ieșirea din biserică și pe parcursul traseului până la locul unde va avea loc nunta, cu mulți ani în urmă, anumiți feciori puneau diferite piedici, care, de fiecare dată, pentru a fi înlăturate intervenea nașul cu câte o sticlă de țuică. După ce calea era liberă alaiul ajungea cu bine la locul unde era organizată masa și continua nunta. Avea loc „orația cu găina” așezată pitoresc pe o tavă, purtată de către socăciță.Pe la miezul nopții începe „jocul miresei” moment anunțat de către unul din cei doi reprezentanți ai mirilor (staroste). Primul intră în joc mirele, apoi nașii, părinții mirilor, rudele cele mai apropiate, apoi nuntașii” (p. 135).

Calitatea de preot a unuia dintre autori este deconspirată parţial şi de atenţia pentru aspectele confesionale şi de atenţia pentru istoricul lăcaşurilor de cult din localitate. Astfel, în cadrul capitolului, alături de frumoasa analiză în care, alături de dicţionarul lui Coriolan Suciu[2] întrebuinţează şi alte surse în scopul obţinerii unor informaţii complete cu privire la aspectele toponimice, de bogatele informaţii cu valoare istorică, extrase fie din surse arhivistice inedite, fie din surse edite. se regăsesc şi elemente privitoare la situaţia confesională a oamenilor locului şi la istoricul locaşurilor lor de cult.

Având în vedere aceste aspecte, nu putem decât să remarcăm valoarea operei părintelui şi a domnului profesor Botiş, să o recomandăm călduros şi să credem că ea îşi va găsi locul atât în circuitul ştiinţific, cât şi în bibliotecile fiilor zonei şi a iubitorilor istoriei şi spiritualităţii româneşti de pretutindeni.

[1] Căci, de exemplu, părintele Radu Botiş este fondatorul şi redactorul şef al revistelor electronice Glas comun şi Slova creştină. De asemenea, el este prezent ca publicist în paginile revistelor Semănătorul, Analize şi fapte , Ecoul, Neamul Românesc, Noua Arhivă Românească , Tânărul scriitor, Luceafărul românesc, Observatorul de Toronto, iar ca poet, creaţiile sale se regăsesc atât în volume de autori cât şi  în următoarele antologii: Antologiile revistei Singur, Editurile Singur/Grinta, Târgovişte/Cluj- Napoca, 2010; O Antologie a poeziei maramureşene, coord., Nicolae Păuna Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare,2010; Preoţi sfinţi, lăcaşuri sfinte, Editura Semănătorul, 2010; Antologie de poezie, 55 de poeţi contemporani (pagini alese), coord. Valentina Becart, Editura ArhipArt, Sibiu, România, 2010; Îndreptar de terapie divină – breviar sufletesc, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Artur Silvestri – Documentar memorialistic, Editura Semănătorul, 2009 ; Literatura virtuală și Curentul Generației Google, coord. Ionuț Caragea, Editura Fides, Iaşi, 2009; Antologie, Cenaclul Arionda, Editura Olimpias, Galaţi, 2009; Dor de Dor  – Antologie lirică, epică, plastică, Călăraşi, coord. Marin Toma, Editura S.C. Tipografia S.A, Slobozia-Ialomiţa, 2008; Mărturisirea de credinţă literară, vol. II,  Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2008.

[2] Coriolan Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s