IOAN MICLĂU: Despre cartea ”HAIDAȚ SĂ CĂRĂM TULEII” a autorului IONEL IACOB-BENCEI

coperta  2 modificata

Întâlnirea mea cu scrierile domnului Ionel Iacob-Bencei,
nu este o întâlnire nouă, iar dacă recent am primit noua carte a
domniei sale, scrisă ca de obicei, într-un frumos grai dialectal
bănățănesc, ”Haidaț să cărăm tuleii”, înseamnă că relatiile noastre
în domeniul literar se continuă în mod armonios!
Carte de poezii epigramice de o rară frumusețe folcloristică, culeasă
dintr-o realitate a vieții satului dar și a orșului bănățean, îi dă autorului aura acelui talent natural specific creatorilor de arte dăruiți de Dumnezeu! Autorul Ionel Iacob-Bencei se declară el însuși a fi ”robul lui Dumnezeu”!
Această nouă carte, adunând poezii satirico- umoristice într-un curat grai dialectal, a fost publicată la Editura Eurostampa- Timișoara, 2015.
Prefațată fiind de scriitorul Ion Marin Almăjan, vom înțelege și mai
concis acest suflet al țăranului(paorelui) bănățean, cu toate preocupările și
frământările sale în viața de zi cu zi, întrucât însuși prefățătorul este un împătimit iubitor al graiului bănățan, un vașnic iubitor al ”paorelui”
bănățean, harnic și cinstit!
Un binevenit serviciu adus cititorului acestei cărți, îl realizează domnul
Simion Dănilă, prin acea Notă, corectură și glosar, asupra transcrierilor fonetice a literaturii dialectale bănățene, prin care explică pronunția
dar și scrierea vocabulei, cuvintelor dialectului din zonă! Foarte bună idee atașată la editarea acestei cărți. La fel, coperta cărții ne dezvăluie talentul grafic al doamnei Mihaiela Grubăr.
Drept ”Motto”, autorul Ionel Iacob-Bencei ne destăinuie în câteva cuvinte
următoarele:
”Închin această carte copiilor din Banatul Istoric, care se mai străduiesc
să nu uite graiul părinților și al bunicilor!” –Autorul.

În ”Cuvântul Autorului”, domnul I.I.Bencei ne expune cu detalii mult mai largi
activitatea sa de-alungul anilor! Descoperim o adevărată și valoroasaă operă, despre care oameni de seamă ai culturii române si-au dat verdictul lor despre contribuția imensă adusă de scriitor literaturii române, în special prin acest gen de artă, cu o imbrăcăminte dialectală specifică satului bănățan!
Spuneam la inceputul acestei mici recenzii, că întâlnirea mea cu
scriitorul epigramist I.I.Bencei, nu este o întâlnire nouă, deci ne mai întâlnisem
noi, desigur în scrierile noastre literare, și-mi amintesc acum de acea carte editată tot la Eurostampa-Timișoara, la anii 2007, intitulată: Epigrama –”iacobină” de la începuturi până în…2006”. M-am amuzat mult de însăși acest
titlu dat, fiindcă deja percepeam umorul sănătos al acestui artist al spiritului bănățan.
Și ca să nu se dezmintă, imediat mai jos pe aceeași copertă de carte ne prezintă autorul și o ”carte de vizită”, care întradevăr te face să incerci un zâmbet ghiduș.
Zice: ”Căutând în tot Banatul,
Mari epigramiști sunt trei,
(Acceptați de subsemnatul):
Ionel, Iacob și Bencei”.
De aci se poate înțelege repede că acest dăruit epigramist, cu adânc spirit de observație la tot ce se petrece în jurul său, este deschis cu el însuși, necruțându-se a-și așeza în satiricile sale propria-i persoană, și nu numai a altor personaje!
Așadar, să revenim la cartea zilei, Haidaț să cărăm tuleii! Carte la care, după cum afirma dl.Ion Marin Almăjan, trebuie neapărat invitat și cititorul, care să guste și să aprecieze valoarea acestui gen literar dialectal. De fapt, cazuri specifice în toate regiunile României, asemenea unor petale ce compun floarea, acea floare a Limbii noastre românești!
A savura umoristica acestei cărți, începe de la chiar primele lucrări: ”La Grăgină”, ”La Mare”, ”Probă de căsătorie”, ”Bace-n ușă primăvara”, ”Primăvara la Bensec”(satul în care s-a născut și crescut Ionel Iacob-Bencei)
Scrie autorul îndrăgosti de satul natal:
”Doru-mi Bensec de tine!
Doru-țî ție de mine?
C-am plecat de fisiorandru,
(N-am știut că nu fac bine),
Ș-am lăsat acasă leandru,
Pus de tata pentru mine,
În căduța a frumoasă,
Să rămân ca ”stâlp la casă”.
Satul meu de pe coline,
Uite primăvara vine,
Apărut-au ghioșeii,
Sus, pe coastă zburdă meii
Și se dau d-a rostogoala;
Pă șporei iar ferbe oala,
Cu păsulă și cu șonc.(…)
Sunt cutremurătoare aceste versuri pentru oricare inimă smțitoare, din oricare
regiune a Țării, exprimate aici în dialectul ”paorilor” bănățeni. Tot așa de bine și frumos va simți in sufletul său oricare român bihorean, oltean, maramureșan,regățean, bucovinean sau moldovean, doar să le ascultăm graiul!
Nu lipsesc nici glumele ce fac ”haz de necaz”, născute din greul vieții, așa cum vom observa în versurile de sub titlu ”Grea îi viața”:

”Grea îi viața, mă, Ilie!
Nu-s tractoare și combine,
Nu îs bani de prăvălie,
Numa birturile-s pline.

Ard-o focu de răchie,
Tare-i scumpă, și vezi bine,
Nu-i cătrană la coșie,
Numa birturile-s pline.
(…)
Sunt demne de mentionat, poezie cu poezie din această carte, valori care îl prezintă pe domnul Ionel Iacob-Bencei, drept unul dintre cei mai valoroși epigramiști din Țară, dar in același timp unul dăruit graiului său bănățenesc, cum puțini a cunoscut Banatul Istoric.
Poezia satirico-unoristică ”LA Grăgină”, te face să râzi cu lacrimi, dar ca albina
care odată cu acul ei, își primejduiește și viața; la fel autorul își urmează chemarea sa înspre acea creație artistică prin care să satiririzeze relele moravuri din comportamentul social, al tinerilor care nesocotesc valoarea muncii, nesocotesc frumusețea îmbrăcămintei lor, schilodesc muzica cea frumoasă românească, inlocuind-o cu altele, metalic asurzitoare, malagamba și cea-cea!

LA GRĂGINĂ
Frunză verde tulipan
Drag mi-e graiul bănățan.
Să mă recomand că-nsep:
Io mi-s Nelu din Bensec.

Uite-așa cu văru Ioța,
Am pornit-o într-o doară
La oraș, să bem o bere
La grăgină, într-o sară!
(…)
De la aceste două strofe, epigramistul își continuă desccrierea pățaniilor
lui si a vărului său Ioța, într-un monolog pe spațiul a încă vreo 35 de strofe, pe care le recita cu mult succes la diferite ocazii festivaluri și concursuri! Puterea lui de memorare era de o capabilitate remarcabilă. Din ”Cuvântul Autorului” asezat pe primele file ale carții, autorul își amintește că a recitat-o și Orădenilor, in parcul cel Mare, a recitat-o și la Băîle Felix-Oradea, fiind atât de aplaudat de bihoreni, incât rămase cu numele vărului lui(imaginar) Ioța. Astea se petreceau pe la anii 1966.
Cred că și eu eram între aceia ce l-am admirat pe Ioța din Banat. La acea vreme
ram Lemnar(după plăcerea tatălui meu).
Imediat, avem următoarele versuri din poezia umoristică ”La Mare”, având ca protagoniști aceleași personaje: Epigramistul la persoana I-a și vărul acestuia,
Ioța, hotărâți să facă o plimbare de ”ogină” și pe la Mare, la Constanța!

LA MARE

După se-am pățât atâcea,
La oraș pă la Grăgină,
Am plecat cu văru Ioța,
Drept la mare, la ogină.

Am tot audzît dă mare,
Că-i frumos, că-i lume multă,
Da vorbeșce lume-a proasta,
Și-s mai prosci ăi de-o ascultă.

Io nu m-aș fi dus, da Ioța,
Mânse-i boala lui năravu,
O găsît că-i tare bine,
Să vigem șî litoralu.
(…)
Se continuă poema satirică, pe o întindere de încă vreo 33 de strofe,
cu toate pățaniile lor, cu tot ce-au vazut ei pe acolo, bune dar mai multe
”șhoade”; dar și Ioța era mândru că-și luase izmenele cele noi, pe care le ”sufulcă” la întrarea în apă. Treaba se complică, deoarece era cât pe ce să se
înece, fiind salvat de cei ce supravegheau plaja. În călătoria cu trenul spre Constanța, Ioța, mai opreste și trenul, deoarece trage greșit de un mâner,
care de fapt era de ”alarmă”. În sfârșit, umor al vremilor respective, dar pline
de haz până în ziua de azi!
Poeziile satirico-umoristice ale autorului au de multe ori și acel iz politic
caracteristic în genere literturilor universale. La noi izul acesta este și mai
piperat, din păcate destul de cu adevăr! Spre exemplu versurile satirice din
poezia, ”Tăț o apă ș-un pământ”:
”Politisienii nosci,
La tribună-și iau avânt,
Ca să-i aplaudăm ca proscii.
Tăț o apă ș-un pământ!

Că-i partid sau uniune
Sau ”mișcare”(câce sânt),
Nu-i înteresează țara.
Tăț o apă ș-un pământ!

Tăț se or promis să facă
O zburat, s-o dus în vânt:
Dar niși vorbă ca să tacă.
Tăț o apă ș-un pământ!
(…)
Poeziile satirico-humoristice sunt întotdeauna luate și din esența proverrbelor
noastre românești, sau mai bine zis ies din acelaș aluat flocloristic, aducând
o învățătură, o luminare de minte pentru multimea veșnic mișcătoare și
visătoare! Iată niste versuri potrivite din poezia, ”Lumea asta”:
”Lumea asta-i rău făcută”,
Spun sloganurili noi,
Dar eu cred că lumea asta-i,
După cum ne-o fasem noi.

Bunăoară, ca și pita:
Frământată și dospită
Fase, ca să spuni la urmă,
Pita asta-i nimerită!

Recenzie întocmită la data de,
06.07.2015
I.M.Gepianul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s