DE SFINTELE PAȘTI Învierea Mântuitorului Nostru IISUS HRISTOS

Învierea Lui Iisus Hristos

CÂNTAREA INIMII

Când gândul mi-l îngenunchez
Tot Ceru-mi pare o icoană,
Cântarea inimii mi-e crez,
Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

Eu niciodată n-am fugit
De-o vorbă ce am zis,
Dar niciodată n-am vorbit
Ce-n bunul simț nu e permis!

Averile-astea-mi sunt deajuns,
Acestea veșnice rămân,
Și-n veșnicie vor sta sus
Spre reînvierea neamului Român!

Tu, Doamne, știi de acest Neam,
Deapururea și an de an,
Noi am trudit în jug și ham,
Și-am stat ca spicul drept pe lan!

Iubirea noastră e aceiași,
Precum ne-ai Învățat pe Munte,
Păcatelor să nu ne lași,
Reînvierea Ta spre Tine dăne-o punte!

Când gândul mi-l îngenunchez,
Tot Ceru-mi pare o icoană,
Cântarea inimii mi-e crez,
Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

PROSCHINITARUL DUHULUI MEU

”Spre geana orizontului
mi-am trimis gândul,
să preîntâmpine
plecatul
și sositu-mi
Duh”.
”Văd licărul sfințeniei
în trupul bătrân,
prin copilăria
sufletului de copil”.

”Pe muntele Sfântului,
porumbelu-i așezat,
să mijlocească
reîntoarcerea
Îngerului”.

”Proschinitarul duhului meu,
dinspre Carpații athonici
primește sfințenia
cugetului
străbun”.

”Sunt mulți necăutați”
spune Dosoftei,
”Și stau în colibe
și-au înger
păzitor”.

”Din grădină un porumbel
veni pe umărul meu,
avea ochii limpezi,
și-n ei
lacrimi”.

I-am mângâiat fruntea,
ardea încet-încet;
i-am umezit chiar ciocul,
de cântător Poet”.

DOAMNE, ALT PĂCAT NE-NDEAMNĂ!

Nu știu când au mai fost vremuri
De-așa crâncenă-ncercare,
De-așa doruri și grăbire,
Ce observi la fiecare!

Nici odihnă n-au, să vadă
Versul nostru pus pe rug,
Oameni mari cu bună carte,
Parcă din adins produc
O apatică lansare,
Motivând cum versul clasic
Azi valoare nu mai are.
Tot ce-i grai frumos și dulce,
Tot din sacra noastră fire,
E-un folclor trecut și-al ține
Ar fi mare rătăcire!
Doamne, alt păcat ne-ndeamnă,
Spre o nouă decădere:
Doina noastră românească
E născută să trăiască;
Oameni mari au spus de veacuri
Cum prin ea respiră Neamul,
Ea e floarea Limbii noastre,
Ea ne poartă-ntreg aleanul,
Ea vibrează-n suflet timpul
Vremilor străvechi, primare,
Ne dă visuri viitoare!
Versul ei e plăsmuirea
Matematicei creații,
De pe când vibra eternul
Cu primarele-i vibrații,
Ritmul versului, iubirea,
Au înmugurit viața,
”Nu distrugeți nemurirea”.

PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ!

Primăvară, Primăvară,
Tu ne scoți în luncă iară,
Ne întinzi covor de iarbă,
Și pui râul ca să fiarbă!

Un izvor l-ai pus să sune,
Cântul cel mai drag din lume,
Mugurii pe crengi crăpară
L-al tău ordin Primăvară!

Flori, parfum, cântări, arginturi,
Fac din dealuri labirinturi,
Când un soare lucitor,
L-ai chemat în ajutor!

El țesu Natura-n aur,
Cu un ac de meșter faur,
Iar din pântece de glie,
Salți a Firii melodie!

Primăvară, Primăvară,
Tu ne scoți în luncă iară,
Cu pluguri și cu semințe,
Și ne-ndemni la biruințe!

PERLELE SUNT SCUMPE!

Perlele sunt scumpe
Pentru că în ele se topesc
Ființe, vieți ce-n taină-și împietresc
Durerile iubirilor ce cresc!

Perlele sunt scumpe
Pentru că-n ele idealuri,
Stratificate de-ale iubirii haruri,
Stau prinse-n lacrimi de mărgeanuri!

Perlele sunt scumpe,
Chiar de-s din dulci cuvinte,
Când vor să-ți lumineze cărarea dinainte,
Zidind înțelepciune și o frumoasă minte!

Ioan Miclău-Gepianul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s