In Bucatarie Cu Flora

In Bucatarie Cu Flora

 

 

 

016

”…Să pregătiți hrana din produsele grădinii dumneavoastră,
este cea mai bună idee! O face-ți pe gustul si plăcerea familiei!
În primul rând este mult mai economic, iar în al doilea rând
mult mai sănătoasă, hrana fiind gătită fără ingredienții care nu
întotdeauna vă sunt folositori! Mâncați cu plăcere, fără abuz, și
fără a renunța la ceea ce este hrănitor, precum ulei, grăsime,
pasăre, ardei iute, usturoiul, ceapa, sare, zahăr, mămăliga în special,
lapte, unt, brânza, cârnați, carne, ceaiuri, vin, și cea mai dat Dumnezeu în
gospodaria dumneavoastră! Dar întotdeauna bine fierte, si niciodată
să nu se facă abuz în alimentație! Zicea bunica mea, atunci pe vremea
când si eu eram copiI: ”Să mănânci atâta cât trebuie, dar niciodată să nu
te ridici de la masă, prea sătul! Nimic prea mult nu folosește!”
În acest fel ne vom menține sănătatea noastră!
FLORA

021

CA UN CLOPOT
Ca un clopot largul zării
Atârnând de-nalte sfere,
Redând liniștea vieții,
Ne învăluie-n mistere!

Orice sunet prinde farmec
Cu plăcute rezonanțe,
Murmurul pare un cântec,
Frunza-n vânt iubiri, romanțe!

Simfonii a mării valuri,
Universu-i însuși strană,
Piatra chiar vibrând de haruri,
Pe eterne portative se destramă!

Seara ca un clopot vine,
Omu-i limba care bate,
Limba vrerilor divine,
Prinsă de eternitate!

022

PRINTRE RAMURI ÎNFLORATE

Printre ramuri înflorate
Și-a făcut Mierla căscioară,
Când din lumi îndepărtate
Veni mândra Primăvară,

Iar Mierloiul cu cioc galben
Și cu pene de tăciune,
Stând pe-o ramură de palten,
Se-ncerca cu drag ai spune:

Cum să rotunjească cuibul,
Cu mătăsuri și flori albe,
Cu fir tras să țeasă rândul,
Pe la margini flori de nalbe!

025

DIMINEAȚA

Peste codrii, văi și șesuri roua-i un covor de-arginturi,
Râu-i spume, valul cântă, lumea pare un sonet,
Scris pe portativul zării de-a Naturii labirinturi,
Unde plin de dor și cuget studiază un poet.
Zarea-n flăcări se aprinde, când urzeala-i de negreală,
Retrăgându-și a ei neguri lasă soarele să iasă,
Cu-a lui coame aurite și zâmbire triumfală,
Dimineții dând plăcere, vieții cugetare-alească;
Nici o grijă-n codru verde, lumea-i veșnic în cântare,
Căci Divinul e în toate croitor și hrănitor;
Poartă păsările grija hranei lor ori de-mbrăcare?
Totuși ele-s vii embleme pe-al pădurii dragi decor!

IOAN MICLĂU-GEPIANUL

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s