TÂRGUL DE LA TINCA

Târgul de la Tinca are loc, conform tradiţiei, în fiecare luni. Este un târg

unde vin oameni de la zeci de km depărtare, unii chiar din judeţele apropiate.
Trebuie spus că Tinca este o comună mare, situată la o intersecţie de drumuri:
Oradea-Arad(prin Ineu) şi Salonta-Beiuş. A fost cândva centru de Plasă, aşa cum
erau numite unităţile administrative înainte de judeţe şi regiuni. A fost un puternic
centru administrativ, care în urmă cu 25 de ani, era propus pentru a devein oraş.
Aşadar, fiind aşezat strategic, la răscruce de drumuri, întotdeauna târgul
săptămânal s-a ţinut, indiferent de anotimp.
De dimineaţa, incă înaintea ivirii zorilor, pe drum se aud roţile de căruţe, câini în
urma lor şi voci mai vesele ori somnoroase. Căruţele ce merg la târg unele sunt
pline cu saci grei de cereale, altele cu animale, iar altele sunt pline cu oameni dornici
să cumpere din târg.

ScreenHunter_107 Jun. 23 21.23

Pentru că societatea a evoluat, mulţi vânzători îşi duc marfa cu maşini mai mari
ori mai mici.
Ajungând în piaţă, fiecare vânzător îşi aranjează marfa şi testează preţul pieţei.
O spun din proprie experienţă, deoarece în urmă cu o săptămână, am vândut şi eu
25 boboci de raţă. A fost o experienţă interesantă pentru mine.
Un târg nu poate exista fără o ambianţă potrivită. La o tarabă, un D.J. îşi vindea
CD-urile şi casetele, popularizându-şi marfa prin difuzoare date la maxim. Alături, la
alte tarabe, sfârâiau pe grătare, într-un nor mare de fum, mici apetisanţi, cârnaţi,
grătare şi pulpe de pui. De la o dugheană, se vindeau băuturi alcoolice, la toi, bere
şi sucuri.
La poarta de intrare în piaţă, o femeie are pe măsuţă o movilă roşie, de boia de
ardei. Sunt puţini cei ce fabrică acasă boia de ardei. Lânga ea este un meşter
cojocar. Fie iarnă, fie vară, vine din judeţul Arad cu cojoace şi căciuli de blană. Vara,
pentru că nu este sezonul lor, vinde perini şi plapume din melana, destul de reuşite
şi care au căutare. Mai vinde diferite articole de îmbrăcăminte,(tradiţionale la ţară),
pentru femei şi bărbaţi.

ScreenHunter_105 Jun. 23 21.19
Intrând în piaţă, mai putem vedea meşteri fierari, care fac potcoave, caiele(cuie
pentru potcoave), scoabe, sape, furci, coase, bice, topoare şi alte obiecte necesare
vieţii la ţară. Alături, îşi vând marfa tâmplarii: cozi de sape, de furci, de coase, mături
de sorg, mături de nuiele, pentru măturat în curte, ori poiată(grajdul de animale).
Din spatele unor maşini se vinde var bulgări(var nestins). Acesta se produce în
vărăriile(cameniţe) din Munţii Apuseni. Este o îndeletnicire veche de când lumea.
Trebuie spus că aceşti oameni, producătorii de var, din vremuri străvechi, mergeau
prin ţară, unde îşi vindeau varul pe cereale(troc, cum se mai spune). În apropiere îşi
vând marfa negustorii de sare. Sarea bulgări este necesară şi se cumpără de către
proprietarii de oi şi vite.
Mai în marginea pieţii este sectorul de animale. Se vând porci şi purcei, în mod
frecvent, viţei şi vaci, uneori cai şi mânji. În apropierea vitelor sunt producătorii şi
vânzătorii de harnaşament.
La alte tarabe se vând tot felul de obiecte necesare unei gospodării: pile, ciocane,
cleşti, amvelope de biciclete, becuri, sfoară, mănuşi de lucru, cizme de cauciuc, papuci
de grădină şi altele.
Bineînţeles, nu lipsesc produsele de bazar: îmbrăcăminte şi încălţăminte, pentru
copii, femei şi barbate. Se mai vând perdele, lenjerie de pat, metraje şi altele.
Un loc în piaţă este ocupat de producătorii de mobile şi mic mobilier: canapele, mese,
scaune, fotolii, dulapuri. Alţi meşteri tâmplari vând geamuri şi uşi, necesare noilor case.
Mai sunt, la alte tarabe, vânzătorii de flori. Este o încântare să priveşti multitudinea de
culori şi forme, care vor umple grădinile şi ferestrele multor case.
Din camioanele mari, cu uşile deschise la spate, se zăresc stive mari de cherestea:
scânduri, şipci, coarne. Aceştia sunt moţii, din Munţii Apuseni. Cânva, demult, aceştia
veneau în convoaie de căruţe, prin sate şi îşi vindeau marfa pe cereale.
Sectorul unde se vând produsele agricole(legumele şi fructele) este în altă parte.
Acolo poţi să deosebeşti pe producători de comercianţi. Îmi place să cumpăr de la bătrâni, care, cu trudă şi sudoare, au lucrat pământul şi acum vând în piaţă, pentru un preţ mic. Şi mai am un motiv să cumpăr de la bătrâni: sigur nu au tratat cu substante chimice legumele.
In piaţa de legume, pe lângă gard, se aşează vânzătorii de păsări şi ouă. Se vând găini,
rate, gâşte, curcani, uneori porumbei şi iepuri.
Mai sunt şi vânzătorii de lapte şi produse lactate: brânză, smântână, caş, telemea şi
lapte.
Aceasta este Piaţa din Tinca. În ziua de luni Tinca este foarte animată. Uneori,
circulaţia se blochează, fiind nevoie de intervenţia celor de la poliţie. În jurul prânzului, rând pe rând, se strâng tarabele, oamenii își împachetează marfa rămasă, alţii şi numără banii câştigaţi şi toată lumea pleacă mulţumită. După amiază, Tinca este pustie, doar în parc se aud glasuri de copii, veseli că părinţii le-au cumpărat câte ceva din piaţă.
Cândva, demult, când eram noi copii, părinţii ne promiteau că dacă suntem cuminţi, ne vor cumpăra bomboane de 1 leu.
Alte vremuri, alţi oameni, doar Târgul a rămas acelaş.
Vecina de peste padure!
DOINA MARTA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s