Orgolii menajate

ID-100162475

Primaverile in semantica fiintei!
Versuri de la ADRIAN BOTEZ
*
ORGOLII MENAJATE

e atât de trist să îmbătrâneşti şi să
mori – când grădina
mereu – furios
înfloreşte potopul de
flori şi ninsori;

e atât de trist să nu laşi nimic
scris pe – smerite – aceste flori – când
ele singure-n
viaţa ta – n-au fost
erori;

n-ai să ştii niciodată dacă,
tocmai şi numai tunetul tău a fost
elocvent de puternic – încât să
convingă petalele (pe care toată vremea le
scuturi) către
jertfa deschiderii spre
soare – spre lună şi
fluturi;

ai fost probabil doar o
soapta – visând că e
coaptă şi că poate mişca fusuri de
aştri în ceruri;

ştiu – stiu eşti din cale afară de
orgolios – şi de aceea le-am spus
munţilor să nu ţină vreun
moment de reculegere – ci păsărilor precum
pădurilor – să le
fulgere glasul – într-una
iar stelele să nu-şi încetinească
pasul – nici luna;

e doar un popas de melancolie pe la
izvoarele de colilie: te vei întoarce cu
norii – şi ploaia va fi iar mai vioaie – şi
va face – iarăşi – pe placul luminii şi
florii;

atâtea picături străfulgerând
constellate – nu se poate să
nu te îmbie – iar – la uşurătate – la
născări visuri şi zboruri – în
sfânta singurătate

ADRIAN BOTEZ

Image Source: Free Digital Photos by ponsulak

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s