ALTE VREMURI

ID-10080639

ALTE VREMURI

am trăit în vremuri și-n locuri unde
toate se petreceau la ceas dinainte slăvit
desăvârșit
orânduit – din tărie : lumea încă era
ornicul Lui Dumnezeu

toate cele nu erau mici ori mari – ci
la vremea lor: toate
ascultau – se mișcau după
àcele acelui ornic al firii – nevăzut
pretutindeni și de toți
în toate – adânc trezit
cutremurat și
simțit – ca o brazdă bine
trasă de Cerescul Plugar – până la inima
cadranului lumii – până la rosturile din miracole
trasă

…acum – fiecare ară în
nelegea și prin nisipul lui – toate se farmă de
toate – și toate – de
tot mai nesfânta dreptate – într-un zig-zag
grotesc – apodictic prăfuit – la placul
cârtiței părăsit

măsură nu-i – nici
Stăpânul Măsurii nu mai vrea să se
lăfăiască între
àcele cadranului de ornic

pretutindeni – măsura vrajbei zimțează
luminile – orizontul firea și
crimele

de sus vin tot mai des
fulgerări de lehamite – amestecate
cu vifor: iarna
firii

suntem toți niște
ciururi – care nu mai
apucă să înapoieze – la poarta
fântânii din glie – împrumutata
apă vie

…toate sunt amestecate și deci
agonice: apa vie și ea se amestecă – în cădere
grosolan picurată – cu
tina sleioasă – tot mai
lată

dulce soră a zvârcolirilor oarbe:
haos și beznă

în munți nu mai cântă
gotcanii iubirii – nu se mai umflă-n aripi
nu mai ard vâlvătăi în
focurile din țancul pneumei și
amintirii

munții poți – acum – să-i prefiri
nisip și
nisipă: blestematule mâine-n risipă – vezi cum
între nisipul lor și ale tale nisipuri – nu mai
stau decât
pustiul și – fiica-i mai mare: mistică
pustiirea spre nevăzut – războinicul fără de
scut

munți și păsări și sfinți – toți
pe cercuri rotinde – fără rost
răstigniți

apele și-au ieșit din orbite și din mătci și din
vaduri: nu mai șopocăie
sfaturi – astfel tulburând deasupra de
lumi – zborul albinelor

năuciri au ele – fiicele asfințitului
soare – pe
aripi: năuciri și lipsiri de grădini și de
înalte miresme de floare

nimeni nu se mai
lăfăie – nimeni nu mai
cutează să caute – sub
mormanele lumii – metronomul
iubirii: totul e cuprins
sufocat de margini – de
penumbra cenușii

cerul se lasă – tot mai
orb și răznit răstignit – pe umerii
noștri – apăsător precum
cobea – ori prefigurând un
lipsit de tandrețe
mormânt – fără sfânt

mumele afundurilor s-au stârpit – iar
peștii și regii descoperă și descântă – o disperată
obârșie: pripit – ei visează
un sfânt troglodit

…pe fiecare unghie a mâinii drepte
sting câte o stea – și deslușesc în șoaptă și-n
vrajbă – cărările și calea de
piază rea
***

IARNĂ

nu mai sunt zori – decât
beznă: continuă stare de
reumatică gleznă

crengile-s șui – de cât s-au tot
rugat către cerul închis – fără spor
dezlânat – întru
păcat

iarna și-a zvârlit – flegmatic
cușma-n cuier – s-o tolănit pe
zdrențe și trup răstignit de
oier

câinii dau târcoale – pe la ocoale – să
vadă cu ochii lor singurătate – de grumaz – pentru
adeverire – s-o muște – de
toate-ale ei beregate

giuvaieruri de lună – fără
dreptate – închid ochii stelelor – la fiecare
sfert de cetate

e acolo – la
răscruci – un cavaler de
cuci – cu burca în spate: nu vrea
să-mi șoptească ora la care se vor
petrece – toate
***

Adrian Botez

Image source: Free Digital Photos by Vlado

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s