IOAN MICLAU despre cartea CINA LUPILOR autor VERONICA BALAJ

LastScan (2)

Argumentand aforismul lui Lucian Blaga despre “animalitate si spiritualitate” – aflam versiunea faptului ca:” Lupul este setos de sange ca o dogma”. Dar tocmai aceasta metaforica asociere a lupului cu dogma ne deschide o cale spre a intra in intelegerea cartii “Cina lupilor”, a experimentatei scriitoare Veronica Balaj. Fiindca tocmai implementarea fortata a acelei dogme staliniste se manifesta asemenea lupului setos de sange, afectand familii si distrugand gospodarii istoric intemeiate.
Cealalta latura a aforismului – spiritualitate- atinge universala daruire fiintei umane, fericirea tuturor fericirilor posibile – Iubirea. Fantastica aceasta
intocmire de plan conceput de autor cartii prezente. De fapt insasi cartea este o realitate, o adevarata fresca istorica.
Cartea se publica la Editura “Cronica”, Iasi, 2012. Cuprinzand 226 pagini.
Topicul cartii il formeaza tocmai o asemenea dogma blagiana, cand stalinismul sovietic patrunde neiertator, aplicand toate formele posibile de
influientare si dezbinare spre a aduce acea forma comunista de ocupare teritoriala.
Cartea nu analizeaza la modul general, ci dimpotriva dezvaluie nenorocirile aduse familiei primarului G.I.Filimon,din oraselul Ivanda, familie careia apartinea insasi autoarea. Pasionaria, nevasta lui Filimon, isi creste frumos cele doua fiice, Adela si Marta. Adela era plina de viata, visatoare, asa cum sunt fetele la varsta ei, mai ales cand observa ca sunt privite oarecum mai
Insistent,ceea ce de fapt place adolescentilor, crezandu-se cineva. Dar, cumpatul si inteligenta i-au fost intotdeauna buni sfatuitori! Marta fiind mezina, era ceva mai nastrusnica, dorind asi aduce visele tineresti cat mai aproape de realitate, se indragosteste de Sasu, un tanar care era si el un fel de “pui al mamei”, care nu prea se omora cu studiile vreunei profesii.
In schimb Adela fiind fiica mai mare, avea si ea visele ei tineresti, dar cu mai
profunde simtiri ale traditiei familiei, era de neconceput ca o fata sa faptuiasca adulter, doar numai dupa casatorie sunt recunoasteri si admise ca drept la viata. Dar asta nu o impiedica, sa nu imbrace, impreuna cu prietenele ei, rochii de mirese de ele improvizate, si sa se priveasca in oglinda, ca niste “mirese fara miri”, sa izbucneasca in hohote de ras, tineresti.
Curand veni si vremea casatoriei. Adela terminase Scoala Pedagogica, un post de invatatoare avea asigurat. Veni si “petitorul”, viitorul ginere al primarului
Filimon din Ivanda, si de care acesta era multumit, chiar il dorise. Tehnicianul silvic Victor avea sa devina ginerele primarului.
Un tanar chipes, comunicativ,destul de istet, dar usor schimbator la fire, fapt
ce avea sa-l coste mult insa in relatia lui cu familia sa nou creata si chiar cu lumea din jur. Mama lui, Safta, avea sa devina pentru Adela un fel de soacra cicalitoare, convinsa ca nimeni nu mai avea baiat ca al ei. Cu orice ocazie, ea venea cu o putina intarziere, aparea ca din senin si se infatosa in fata tuturor celor invitati in casa primarului Filimon. Uneori se avanta inaintea tuturor, avand o limba ascutita dar pe care o indulcea enorm cand se referea la fiul ei.
Felul in care se facura toate pregatirile si reusita nuntii intradevar traditionale romanesti, incepand de la cumpararea rochiei miresii, alegerea nasilor, cununia la primarie si la biserica, momentul bucuriei la sositul muzicantilor, inceperea de fapt a nuntii, dovedesc buna cunoastere de catre autoarea Veronica Balaj a intregului proces traditional si folcloric specific romanesc, si desigur banatenesc.
Intre timp, deci imediat dupa razboi, aparura vesti tot mai dese de venirea comunistilor, cei ce se anuntau a fi reprezentanti ai “puterii populare”. Primarul Filimon din Ivanda avea sa fie ridicat de oameni necunoscuti locului, arestat, batut, eliberat cateva zile, iar arestat, impreuna cu fratele sau Grigore directorul scolii din Ivanda, pentru invinuiri de care de fapt nu se face vinovat. Un frate a lui Filimon, Jorj reuseste sa se reintoarca la Paris, unde era student la medicina. Pasionaria cade bolnava la pat, Victor era deja aliat cu oamenii grupurilor de comunisti, care veneau cu arestari si batai, cu ridicari de noaptea a celor avuti. Avut era si socrul sau, insa Victor usuratic isi neglijeaza familia, o lasa in suferinta pe Adela care deja devenise insarcinata, si se deda la iubiri cu alte femei care se asociasera deja cu “oamenii lui Stalin”, faceau petreceri cu colegii la acel Ocol Silvic unde era tehnician silvic. Motivarile lui Victor fata de Adela erau intotdeauna mai mult false, ca are a implinii ordinele celor ce schimba lumea inspre bine, zicea el. Intre timp Pasionaria devine tot mai slabita, Adela cheama pe doctorul Mares, un cunoscut de al primarului, si de-al lui Jorj, care spuse: “E de internat… boala de plamani…”. “Ar fi bine sa mergeti la Sanatoriu. La Barnova”. Filimon era sub arest, invinuit de fapte pe care nu le-a comis niciodata. Desi amenintat, desii frica cei intrase in suflet devenea tot mai stapanitoare, el nu putea sa recunoasca invinuiri de fapte pe care nu le facuse niciodata. Culmea taraseniilor si manipularilor, a fost atunci cand Filimon este adus a fi interogat de chiar ginerele sau Victor.
“Cum? Va sa zica mata erai…, exclama Victor uimit. E prima mea misiune… Cum sa spun, am zis…(se balbaia, apoi isi revine) Socrule, eu am intrat la comunisti. Nu credeam sa fie vorba de dumneata. Da’te invat ceva, dac-asa s-au potrivit lucrurile. Scrie aici, uite hartie, scrie, doar n-ai nimic de ascuns. Zi-i ce-ti spun eu si te scot”:
“Nu am luptat pe frontul de rasarit, nu am rude sau prieteni tradatori de tara. Averea am mostenit-o de la parinti. Am fost primar independent si stau de partea puterii populare, daca se cere”.
Ginerele lua hartia semnata o duse la Centru, unde primi ordin sa urmareasca
pe toti membrii familiei socrului sau, iar Filimon fu eliberat din arest. Dar nu pentru lunga durata. Intors acasa, este lovit de vestea trista despre Pasionaria care trebuia internata la spitalul T.B.C. Victor dadea tot mai rar pe acasa, umbla pe cai amoroase de parca nici n-ar fi fost insurat. Adela devenita acum stalpul casei, fiind si gravida, trebuia sa duca tot greul familiei.
Prietenii de alta data ocoleau tot mai des familia lor. Safta soacra ei, doar intra pana pe pragul camerei unde zacea mama Adelei. Victor isi motiva absenta in continuare, ca fiind ocupat pana peste cap cu ordinele partidului,
acum, in plus, nu vroia sa se infecteze de boala mamei ei. In schimb Adela aflase de viata extrafamiliara a barbatului ei, despre dascalitele curtate de Victor. Ana il respingea categoric, nedorindu-si aliere cu comunistii, “cauta-ti de drum”, amintindu-i ca are nevasta si familie. Intre timp veni Geta, o noua dascalita, venita in locul Anei, de care Victor iar se lipi, dar de data asta cu succes, fiindca aceasta intuii ocazia de a se afirma si ea.
Intre timp o pierdere mare pentru familie a fost moartea Pasionariei.
In final, cand Adela veni pentru prima data la Ocolul Silvic, descoperi prin jur si prezenta Getei, intrebat de sotie Victor raspunde: “ Este o colega de partid. Unde sa fie cazata? Face naveta in sat, la scoala, are treaba in zona asta….”. “ Adela simti in cosul pieptului un fel de apasare, o durere difuza, asa ca nu se abtinu si replica suparata: “Pana una-alta, ea este aici, langa tine, iar eu acasa cu fetita”(pag.167) Se nascuse deja micuta Jana, un adevarat ingeras, cu parul ca aurul galben si stralucitor in bataia razelor de soare. Adela traia doar de fericirea ei. Bunicul ei, o rasfata cu atata caldura si iubire, incat peste ani si ani, aceasta fetita va scrie despre familia filimonestilor.
Adela lovita acum de supararea unei vieti conjugale nefericite, simti apasarea unei slabiri trupesti, o moleseala care-i lua puterile. Ii lipsea dragostea la care visase atat. Ceva patrunse in fiinta ei, ceva mai dureros, boala mamei pare a se incropi in organismul ei, de la care nu era salvare. Penicilina era greu gasita. Cata exista in sanatoriu era sub lacat, si numai pentru cei de la partidul comunistilor era dezlegare la penicilina. Adela se intereneaza pentru
tratament cu speranta sa primeasca penicilina de la unchiul ei Jorj din Paris.
Doctorul Mares fuge din fata comunistilor si se stabileste in Franta.
Adela este adusa acasa de la Sanatoriu, de tatal ei, fara nici o speranta, tusea mereu, suferea enorm pentru ca se simtea parasita de Victor. Dragostea lui iar fi prelungit cu multi ani viata, marturiseste autoarea cartii.
Micuta Jana ramase in grija Martei. La randul ei Marta neavand alta alegere, se casatoreste cu Eugen, avand si consimtamantul Adelei si al parintelui ei. Eugen care nu aduse nicio zestre, muncea in schimb sarguincios, dar punand mana pe casa si pamanturile filimonestilor, se otari si-i ceru socrului sa se mute in casa lui Jorj, nevestei sale, sa o trimita pe micuta Jana, la tata-l ei, la Victor, la Ocolul Silvic, adica “sa o tina tatal ei”.
Astfel se ajunge la o situatie grea, din care G.I.Filimon, ajunge intr-o complecta neputinta, ramanandu-i deznadejdea si suferinta de a nu-si mai putea ajuta fiicele. Era in pragul nebuniei, se simtea incarcat de rusine, desi in viata lui intreaga muncise si se comportase cinstit, terminase scoala de economie, reintors in localitate, nici nu gandea sa devina primar, dar capacitatea la adus la acest post de raspundere. Iata finalul unei vieti. Urla
ca un lup, ba inca ajunsese sa se blesteme: “Prada lupilor sa fiu as vrea! Zilele mele pomana pentru cina lupilor sa fie!”(pag.210) “Parea c-a pornit spre apa intunericului atras de ochii fosforescenti ai jivinelor”.(pag.211)
Pana in cele din urma, Eugen isi realizeaza planurile, peste voia lui Filimon si al Martei. Fostul primarFilimon este mutat in casa fratelui sau Jorj, iar micuta Jana dusa la Ocolul Silvic sa o creasca tatal ei, si Geta mama ei vitrega.
Momentul intalnirii Janei cu Victor, aminteste ceva de pre vremea
scrierilor tragismului antic, cand fetita nu-si recunoaste tatal, fuge de el in bratele bunicului ei, caruia ii simtea iubirea cea mai curata si afectuoasa!
Pana la urma, neavand incotro, Victor o ia pe Jana in familia sa.
Intre timp Victor si Geta au si ei o fiica, pe Adriana.
Revenind la inceputul cartii, dar citind-o intai pana la sfarsit, am observat
ideea exceptionala a autoarei in conceperea si desfasurarea naratiunilor,
pornind tocmai din sfarsitul cartii sale. Aminteste ceva din tipologia scrisului
sadovenean la romanul “Baltagul”, cand Vitoria Lipan porneste cu fiul sa-si
gaseasca sotul ucis. La fel Jana insotita de sora ei de tata Adriana, pornesc sa
caute urmele tratamentului mamei sale Adela, la Sanatoriul TBC de langa
Barnova. Cautau fisele de observatie si tratament zilnic avut. Trecusera prea
multi ani de la moartea Pasionariei si Adelei, greu de gasit evidente, doar cuprinsul cartii descrie adevarata soarta a Filimonestilor. Dar fericirea a fost
ca nici Jana cea aurie, nici sora Adelei Marta, nu contactara virusul acesta, periculos la acea vreme cand medicamente de tratare nu se gasea.
Iar daca la jocuri de carti Victor pierdu averi si sume imense de bani, Jana
nu le deplange , fiindca, zice, tot avea sa le ia comunistii pe degeaba!

Last

Ioan Miclau Gepianul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s