Poezia: Autor Adrian Botez

Source: Free digital photos by Simon Howden

Source: Free digital photos by Simon Howden

BLESTEM LA BRADUL PRĂVĂLIT
l-au prăvălit din vârf de munte bradul
să-şi facă cheful – pe tăblii de sânge…
închisu-s-a din nou spre ceruri vadul
iar Maica Cetinilor prinde iar a plânge

nu vă făliţi cu doliul gliei arse:
vă-mpăunaţi cu jalnic jaf de naos
dar ştiţi că astfel veţi cădea în haos –
„oameni” vă zice doar în joc de farse…

oştirea sumbră-a duhului pădurii
cu propriile groaze cetluieşte
pe veneticii ce-au spurcat augurii –

un diavol palid li se potriveşte…
…voi – ucigaşii noştri de speranţe
n-aflaţi nicicând la poarta lumii – clanţe!
***
CRÂMPEI DE PSALM DOSOFTEIAN
la muezinul brad
cerul face vad
de trec sfinţii şi părinţii
lumini păsări ard
plâng parfum de nard

brazi flamuri de munţi
cu voi trecem punţi şi aprindem nunţi
se strâng frunte lângă frunţi
bălai serafi şi Hristos
pe un mal frumos…

şi-i atâta gând lumină
trece-alene o albină:
văzduhuri de liturghie
văpăi mari la temelie
ard îngeri o mie…

suflete crin răstignire
ai ieşit din trup şi fire
şi-ai venit la sfat de rai
cu toţi brazii de pe plai
…cântece-n slăvit alai…
***
PREGĂTIRI PENTRU UN PRIETEN
in memoriam Mircea Dinutz

deşi în calendar e primăvară
prin bezna zilei – leneş – nori de ciori
se scurg – trăgând cu ei – ca pe-o povară
secătuirea lumilor de flori

degeaba-aştept vreo vizită decentă
ori caut scrisori şi gânduri: bun amicul
nu lasă-n uşi – din lumea inocentă
biletul-martor că nu sunt ridicul

va trece-o vreme – şi-oi pleca pe cale
să-l întâlnesc iar – faţă către faţă
şi duhurile noastre – la taclale

vor sta din nou – uitând de orice viaţă…
…îmi strâng ‘n boccea o ultimă-amintire
ofrandă pentr-un zâmbet de primire!
***
PRIMĂVARA NOULUI IONA
pădurea vrăjitoarelor e neagră
minuni nu ştiu – nici primăveri să chem
a da nu uit sufletului o viagră
ca să re-nveţe tumba de harem

e gheaţă groasă peste râul vieţii
prin miezul ei fulgeră şerpi mocnit:
când eu nu voi mai sta la capul ceţii
trosni-va-şi oase – iar – regat în mit!

…ocean al meditărilor tardive
nu lua în seamă neputinţa mea
să nu te lepezi – Iona – de Ninive

ci să înfrunţi – senin – capăt de stea:
n-am înviat pe nimeni întru duh
dar vrejul mort aici – arde-n văzduh!
***
LA TELEFON
formez numărul de telefon – sună-ndelung – în
gol: îl sunasem pe tata
formez un alt număr – sună-ndelung – în
gol: o sunasem pe mama
apoi formez şi sun – sun şi formez – puzderie de
numere – de adrese telefonice – de oameni: sună în
gol: tocmai îi sunasem pe
toţi fraţii şi pe surorile mele – pe toţi prietenii mei
morţi – sau – cel putin
nevăzuţi de
nevrednici – ochii mei – neauziţi de
surzite în exploziile lumii – urechile
mele

…în cele din urmă – febril- cu o viteză pe care nici
eu nu mi-o bănuiam – formez şi sun – sun şi
formez – toate numerele de telefon posibile şi
imaginabile – de pe Pământ: sună-ndelung
tot mai exasperant de prelung – şi – fireşte – în
gol

toţi au plecat de-acasă – nu ştiu încotro – şi au
uitat să mă anunţe – sau
am uitat eu – pur şi simplu – că ei – ştiuţii şi
neştiuţii – m-ar fi anunţat – din timp că
au plecat: ce să fac eu
acum – singur – pe o planetă pe care toate
telefoanele sună în
gol?

…tresar şi formez un
ultim număr de telefon: sună – parcă mai prelung şi
mai batjocoritor decât
oricând – în
gol: tocmai mă sunasem
pe mine însumi

acum – mă simt împăcat – chiar
liniştit: aşa
da – aşa mai pricep şi
eu ceva: da – e o tăcere
plină de semnificaţii – ca burta
peştoaicei de icre – o subacvatică
tăcere – căreia îi înţeleg – îi adulmec – cu
nesaţ – rostul
de sub mormanele stivuite de
ere pustii – îngropate sub toate
celelalte ere
pustiite – curăţate de viaţă până la
os – ere plecate la culcare – cuminţi – învelite
până la bărbie – sub imensele plăpumi de
eoni cenuşii
***
CULEGĂTORI DE URZICI
bate vânt pieziş de primăvară
poţi chiar soarelui pe nume să îi zici
a ieşit mizeria din case – iară
au ieşit culegătorii de urzici…

printre peturi mii – de bere – cresc copacii
în păduri nemila a intrat:
cad sub drujbă fraţii mei săracii
cad strivind sub ei nădejdea de mâncat!

sora mea – urzica cea umilă
până şi să-nţepe a uitat:
vede-atâta foamete – priviri de silă

încât îşi înmoaie ţepii – şi-i păcat!
…frunză verde – verde de urzică
ghemotoace-s oameni – în lumina mică…
***
BARZA ŞI APOCALIPSA
trece-o barză printre trunchiuri retezate
abia-şi mişcă betegitele-i picioare:
frigul morţii a-nghiţit copacii
frigul morţii o curtează s-o doboare…

i-este frică berzei – astăzi – şi să zboare
până şi văzduhu-i sufocat gunoaie
întunericul ne şterge orice zare
din apocalipsă – nici măcar o ploaie!

ne-am umflat de-otrăvuri preparate
curge fierul până peste buze:
nu mai vreau nici berze degerate

nici strigoaice sângerând lehuze…
obosirăm – Doamne – de atâta viaţă
focul cadă peste planetara piaţă!
***

Adrian Botez

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s