Cararile iubirii

photo

CARARILE IUBIRII

de Ioan Miclau
la varsta de 73 ani

Ce mi-e mie drag pe lume!

Ce mi-e mie drag pe lume,
Prieteni dragi cu vorbe bune,
O valcea cu lacrimioare,
Rasaritul cel de soare!

Sa vad roua peste campuri,
Mieii alergand pe damburi,
S-aud mierla dumbraveana,
Cantand doina ei aleana!

Si mi-e drag s-aud cum bate,
Pe la cioturi scorburate
De goruni, o gheonoaie,
Repezita si vioaie!

Si mi-e drag sa caut urme,
Ce-s lasate-n zori de turme,
Turme albe de mioare,
Ca-n cer stele calatoare!

Cand cu coama ca de zimbru,
Se ridica de prin cimbru
Vantul, ce iesind in drum,
Poarta valuri de parfum!

La fantana cea de piatra,
Cotofana si azi latra,
Stand pe cumpana cea veche,
Ca-n povesti zmeul de veghe!

Cand vad fumul de la stana,
Vad campia cea romana,
Cand aveam inima prunca,
Si purtam caciula tzurca!

Mandra mea-i cu ochelari!

Mandra mea, cand era-i mandra
Era-i roza pe razor,
Era-i dulce, era-i blanda,
Tinerica si cu dor!

Eu am genele albite,
Tu in par fulgi de zapada,
Dar cu inimi otelite,
Ce n-au gand inca sa cada!

Mandra mea-i cu ochelari,
Eu cu genele albite,
Dar ni-s sufletele mari,
Nesupuse, ne-nrobite!

Si ne tot rasar nepotii,
Celor trei fiice ce-i seaman;
Iisus e cu noi, cu totii,
Caci Romanu-i sfant din leagan!

Nici nu s-a nascut vreodata,
Asa ochi cu raze tari,
Dar cu timpul nu-i de saga,
“Mandra mea-i cu ochelari!

Pasul meu

Pasul meu e de buldozer,
Catinel pe stanca tare,
Nu alerg, dar nici in urma,
Nu fac pasul la stramtoare!

Nu am dar a da din coate,
Nici a ma repezi-n frunte,
Stiu eu cum urcusul este,
Truditor spre varf de munte!

Nu stiu nici ce-i gelozia,
Drag din suflet dau oricui,
Cui talentul ii permite,
Straluceasca, lumineze-n calea lui!

Vrednic este de marire,
Mult folos aduce Tarii,
Asta-mi este si-a mea tinta,
“Vase tari pe luciul marii!”

O floare si o stea!

O floare-n camp
Si-o stea pe cer,
Dau sens infinitatii!

O floare-n camp,
Si-o stea pe cer
De-ar fi; a Tarii mele sunt!

Distanta doar,
Mi-aseaza-n piept
Carari singuratatii!

O piatra-n mari
De o azvarli,
Da-n cercuri apa marii;

Si piatra-s eu,
Un vesnic nimb,
Vibrand spre a apei maluri!

O floare-n camp,
Si-o stea pe cer,
Cu dorul meu rasar!

Floare cazuta!

Floare cazuta,
Napadita de buruieni,
Singura vina,
Ca a rasarit intre-acestea!

Zdravene buruienile,
Se-ntind si inabuse
Plapanda floare,
Zugrumand-o cu ura!

“Da, zicea urzica,
Lumea e acelor ce inteapa,
Aceste calitati omenesti le dorim!”
“Nu eterne visari ideale”
Rosti si scaiul.

Cazuta fu floarea,
Ca un nepoftit intr-o familie!

Liric!

De va fi sa mai am vreme,
Creeru-mi sa-l storc de vise,
Si gandirile-mi sa cheme,
Tot ce Dumnezeu promise
A fi bunul astei vieti,

Atunci, asculta-ma umbra,
Marginita de lumina,
Porti in tine doar raceala,
Priviri reci, gheata si tina!

Lasa spiritul sa prinda,
Firul vesnicei iubiri,
In interioar s-aprinda,
Focul sfintelor simtiri!

Si-ai sa vezi cum cresti in tine,
Omule, tu umbra rara,
Cum prin geana razei fine,
Auresc sub alba roua,
Florile de Primavara!

IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s