Eminescu Printre Ardeleni

C077B04

Calator, senin la suflet, pasea vesel peste lunci,
Iar zefirul pe-al lui aripi gramadea miresme dulci,
Tei cu flori deschise-n soare puneau farmec lin vietii,
Sfintind inima aleasa din chiar zorii tineretii.

Iar din cornul cel carpatic rotunjea a lui privire,
De la Nistru pan-la Tisa vedea Tara-n pangarire;
In acele vremi de zbucium „Familia” era mare,
La a lui Vulcan opinii artele-si deschid carare!

Muza Crisurilor inca, cu a ei valuri semne dete,
Sa observe Cernautii, mandrele-ardelene fete,
Ce s-ar duce de mirese pan-la Siretului maluri,
Pe cand floarea moldovimii spre Ardeal cugeta-n zaruri.

Iar mladitza Bucovinei rasarind pe mandrul deal,
Prinse radacini de dragul romanescului Ardeal,
Slavici cu-a lui shiriana limba-l primi ca un frate,
Timisoara si Beiusul, Blajul cel cu scoli inalte!

„Te salut, dar, mica Roma, Dumnezee-ti multumesc,
Caci mi-ai dat sa pot eu astazi, tot Ardealul sa-l privesc!
Padureni cu shuba alba, moti, mocani, in harnic iures,
Stapaniti Tarnave, Crisuri, muresenii a lor Mures.

Caci tot focul din iubire vi-l adun in al meu suflet,
Sa-l ridic in vesnicia veacurilor pe-a lor umblet;
Precum Isus ridicat-a toate relele din lume,
Sa le ia-n povara aspra, curatind-o cu al Sau nume!

Ioan Miclau „Gepianul”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s