Calea Luminii

LA BISERICA CRESTINA ORTODOXA “Sf.IOAN BOTEZATORUL”
BLACKTOWN N.S.W – Preot IOAN VASILE PRUNDUS
A dat Dumnezeu ca ziua de 18 noiembrie,2012 sa fie o zi frumoasa de Duminica, norii
nu s-au incrancenat de data asta deasupra orasului, iar soarele aurea inca de dimineata totul imprejur.
Eu si nevasta-mea Florica, traind in Cringila, o suburbie a orasului Wollongong ne bucuram de aceeasi frumoasa dimineata, asa ca ne hotararam sa mergem la Sfanta Biserica Ortodoxa romaneasca “Sf.Ioan Botezatorul” din orasul Blacktown care este mai aproape de noi, aproximativ 150km, ca doar crestini suntem. Pensionari fiind amandoi , am reusit sa ajungem la timp cu sprijinul fiicei si a ginerelui nostru care ne-a asigurat transportul!
Ne-am simtit minunat la Biserica! Comuniunea credinciosilor aduc Rugaciunilor mai multa sfintenie,
Inimile devin mai larg deschise credintei si iubirii de Dumnezeu si de cei de langa tine, caci parca un Duh Sfant comun patrunde in asemenea momente. Preotul Paroh Ioan Vasile Prundus a sosit linistit cu fatza stralucind de lumina si bunavointa. A inceput slujba religioasa, o adevarata hranire spirituala! A avut o buna eficienta Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, apoi invataturile de intelepciune din Sfanta Scriptura! Preotul ne-a vorbit despre “acel om bogat caruia i-a adus rod bun tarina”. Acest om bogat nesocotise insa ca sufletul este a lui Dumnezeu, si ca in orice moment poate fi luat inapoi! “Si atunci bogatiile tale cu care vroia-i sa te veselesti doar, sa bei si sa mananci, ce folos vor mai avea!? Deci sa ne sfintim sufletul atata timp cat il avem! Am avut o Duminica foarte placuta si parca ne-au mai lasat si reumatismele pamantului trupesc.
Am avut dragul sa aducem si noi in aceasta zi,” un dar” Bisericii noastre crestine, astfel am adus de la Biblioteca “Mihai Eminescu” – Cringila, N.S.W, un pachet de carti, cartile a carui autor sunt; cate 15-20 carti din fiecare titlu publicat, aproximativ peste 100, inclusiv carti de versuri ale unor scriitori de seama romani, clasici si contemporani. Intradevar, se cuvine sa daruiesc aceste carti Biserici Celui Atotputernic Mantuitorului Iisus Hristos, fiindca tot din marea mila a Lui Dumnezeu numai am fost si eu daruit a scrie aceste carti! Cartile au fost asezate pe o masa, in partea dreapta la intrarea in Biserica. Bunavointa Preotului si a doamnei Preotese a fost sa le facem si dumnealor o vizita acasa la dansii. Am fost foarte miscati sufleteste de invitatie. Amfitrioana, adica doamna Preoteasa Liana, daruita cu 3 copii frumosi de bunul Dumnezeu, a fost atat de primitoare incat nu o sa uitam degraba. Parintele ne-a aratat si prototipul definitivat al unei noi biserici ce spera ca in viitor , cu ajutorul lui Dumnezeu, sa o zideasca pe vatra existentei Biserici. Cu Dumnezeu totul este posibil. Un sentiment religios incercam in orice directie priveam, peste tot tabloruri si bibelouri cu simbol crestin. Am avut dorinta sa am o poza ca amintire cu parintele. Sfintia Sa a aceptat cu placere, doar ca m-a rugat sa stam mai aproape de Icoana Mantuitorului decat de televizorul langa care ma aflam eu in acel moment. Inca un semn crestin curat mi-am zis mie insumi! Asadar, la toate astea am indraznit azi sa dezvalui Parintelui si o hotarare a mea si a nevestei mele Florica, de fapt a Familiei mele, ca atunci cand inima mea, acest clopotel sfant imi va da semn de pregatire pentru lumea vesniciei, doresc sa daruiesc intregul stoc al Bibliotecii “Mihai Eminescu” Bisericii “Sf.Ioan Botezatorul” adica Parohiei Preotului Ioan Vasile Prundus.
Redau mai jos, pentru satisfactia cititorilor crestini , doar titlurile cuprinse in pachetul de carti daruit Biserici:
Ioan Miclau:
– Scrieri in proza –Vol.I 15 carti.
– Scrieri in proza-Vol.II 15 -//-
– Buna ziua bade Ioane! 15 -//-
– Frunze de toamna aurie 20 -//-
– Poezii alese Vol.II – 3 -//-
– Cuvinte de minte – 20 -//-
– TEATRU 1 -//-
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– Catehism Crestin Ortodox – Editie ingrijita de Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Barda
– Miorita – Editie ingrijita de Radu Carneci – 1997
– POESII – Mihai Eminescu -1884, prima editie ingrijita de Titu Maiorescu
– Eminescul si Blajul – Ion Buzasi -1994
– Poezii – George Cosbuc, 1987
– Poezii – Vasile Alecsandri, 1985
– Mihai Eminescu si romanii din afara granitelor Tarii. – D.Vatamaniuc,1998
– Erminia picturii bizantine – dupa versiunea lui Dionisie din Furna, 1979
– Adevaruri Crestine – Preot Ion Carciuleanu, 2003
-N. Iorga- Conceptia istorica – Pr.Prof.Dr.Al. Stanciulescu Barda,
– Ortodoxia si religia viitorului – Ieromonah Serafim Rose
– Scrisori inedite/Lettere inedite – Vasile Parvan – Editie ingrijita de Ion Bulei, 2007
– Familia, Revista de Cultura – Nr.5, mai 2006, apare la Oradea
– Patologia alcoolica – Gavril Cornutiu, 1994
– Aromanii-ieri si azi- , Hristu Candroveanu, 1995
– Cercetari de folclor romanesc – Dumitru Pop, 1998
– Prigonitii cavaleri ai mielului – Adrian Botez, 2000
– Frumusetea lumii cunoscute – Artur Silvestri, 2009
– Intre doua lumi – Ben Todica, 2009
– Limba romana in fata Occidentului – Eugenio Coseriu, 1994
Dragi credinciosi vreau sa inchei cu o vorba veche, recent gasita, de fapt primita
tot recent de la un prieten din Gibraltar: “VEI GASI INTOTDEAUNA NUMAI CEEA CE DARUIESTI”.
SA NE AJUTE BUNUL DUMNEZEU SA FACEM NUMAI FAPTE BUNE SI PLACUTE !
IOAN MICLAU “GEPIANUL”
https://ionmiclau.wordpress.com
19.11.2012

Pentru placerea cititorului meu, doresc sa redau mai jos doar titlurie cartilor mele, si, cele cateva ale scriitorilor de care aminteam mai sus:

Anunțuri

3 gânduri despre „Calea Luminii

  1. 1 Noiembrie 2006,Sfintii „doctori fara de arginti”Cosma si Damian

    „Ioan Miclau este un om admirabil si de o curatenie sufleteasca iesita din comun.Un om batran si intelept,un plugar ajuns la Antipozi fara sa isi uite tarina,plugul si vitele de acasa.L-am cunoscut fiindca mi-a vorbit despre el Preotul Alexandru Stanciulescu-Barda,din satul Malovat din Mehedinti(il gasiti si in „Cuvinte pentru Urmasi”si in”Marturisirea de credinta literara”),care,avand singura editura importanta din „mediul rural”,de la noi(ce cheama”Cuget Romanesc”si a scos o multime de carti ziditoare,ar merita sa-l cunoasteti)i-a publicat cateva carti de poezii.Nu imi dau seama cum au ajuns sa se cunoasca dar cred ca „s-a potrivit”sa ajunga in legatura.Cel dintai volum are o prefata de Ben Todica,despre care nu stiam nimic pana atunci dar unde am vazut de indata pe scriitorul daruit.Amandoi reprezentau doua fenomene distincte si mi-a parut rau-si chiar mi-a fost ciuda-ca nu auzisem despre ei pana atunci desi fac eforturi sa aflu cat mai multe si despre cat mai multi,indiferent de unde ar fi si cu orice”cota”ar avea.Diferentele nu acopereau insa „stratul ireductibil comun”reprezentat printr-un dor salbatic de ceva ce era inauntrul fiecaruia dar „curgea”prin fiecare:era,cred,”raspandirea in Neamuri”.

    Poezia lui Ioan Miclau, de un traditionalism ce unora le-ar parea reprobabil,este,insa,expresia unui „armonism”desavarsit; acesta nu se defineste nu atat prin versificatie ingrijita si muzicalism exterior ci mai degraba printr-o conformatie proportionala,echilibrata si sapientiala a sufletului invoit si impacat cu toate.Era,deci,semnul unei intelepciuni intrevazuta nu doar prin uimitoarea lui seninatate ci si prin „felul cum infaptuieste”:de la sine,precum natura,si intr-o stare de „fericire a darului”pe care am intalnit-o rareori si tocmai de aceea trebuind sa fie tema de mirare.Cu vremea ,am inceput sa vorbim asa cum vorbesc oamenii care par ca se cunosc de o mie de ani si probabil ca asa ne si cunosteam,de demult.El imi scrie,si imi trimite,emotionante evocari ale „locului sau”,ce vor constitui ,candva,o splendida culegere memorialistica ,si mai adauga compozitii de o specie indefinita,pe care le-as denumi pur si simplu”ganduri”.Acestea ies din straturi necunoscute ce se „trezesc”pentru cateva zeci de minute atunci cand ceva le clatina,atinse misterios de un cuvand auzit sau citit ori de o amintire ce ingaduie memoria sufleteasca sa lucreze din nou.Din aceste „ganduri”ar fi trebuit scoasa o carte micuta,de fapt un „breviar de cuvinte intelepte”si tot atat de armonice ca si poezia lui.

    De la Ioan Miclau nu as fi vrut sa obtin decat ceva ce nu am reusit sa-l determin sa faca,anume :sa vorbeasca despre poezia lui si despre”armonism”,caci acest gen de literatura a seninantatii ar merita sa fie si teoretizata si ar sluji ,cu vremea,si altora ca indreptar.

    Ma gandesc adeseori la el,in zilele cand simt ca rautatile ma coplesesc ;si ma intareste gandul ca un om de pe la noi,de aici,a reusit la capatul Pamantului,atat de departe de parca ar fi pe o alta planeta,sa cladeasca o biblioteca unde se scrie si se vorbeste romaneste.Gandul ca aceasta fapta a fost posibila ma incurajeaza tocmai cand ma simt mai incoltit.”

    Cu drag,

    Silvestri (Din file de corespondenta)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s