Cuvinte De Minte

Source: Stockvault

PRECAUŢII NOSTALGICE

a fost o zi în care păsările
îmbufnate – nu conversau cu ceţurile
apoi veni o noapte în care bubuiau ecourile
inimilor înşelate
nu mă-nţelegeţi greşit – dar mi-e greu să
explic cum de greierii scot flăcări din
nimic – şi cântă ceea ce marii compozitori ai astrelor nici nu
pot imagina c-ar fi posibil de
ars – scormonind în cenuşa stelară

…a fost o zi – acum e noapte – şi
claxoanele verii-au tăcut: brusc – dar cu
mari precauţii nostalgice
…vâjâitul regesc al nebunilor – costumaţi în
turbări automobilistice – a întemeiat
ardente şi vaste religii – deci
uşor de stins alergii şi cumplit decadente
poeme – niagare de cabotine orgii
…e atât de credibil că bufniţele şi-au predat
cenepe-ul celest – şi s-au cernit
sardonic-convenţional – de bon ton

nu mai ajung la tâmplă cu gândul – nici cu
pistolul – şi
gândul se răzbună – firesc – împuşcând
zâne – îndrăgostindu-se de
mari carteluri ale cuvintelor lipsite de
inimă: e vară – deci
nu vă aşteptaţi decât la
înfrângeri şi frângeri – continue – ale
luminii azurului sfânt – pleoştiri ale
cozilor de păun – amendate de
paradisiace poliţii

…vin valuri de dor şi
dorinţe private – iar frunzele îngălbenesc şi
se scorojesc de gelozie şi mistice flăcări
nimic nu se vede din nunţile aerului – ale incandescentelor
nestemate insecte
arborescente prin delirante coşmare – dar nici măcar din
ura mocnită-a sidefului
urgisit – exilat în aleutinele scoici – nici
măcar din viteza gregară-a
maşinilor de făcut gheaţă – pe care să-şi frângă
dansul miriade de
luni şi de stele

…nu voi mai apuca luceafărul de dimineaţă – din
vârful înzăpezitului munte-al luminii –
dar cântecul meu de
repatriere va fi zbârnâit întru nesuferita zăpuşeală-a
extaziatelor – entuziastelor – exploziv irizatelor
păcate de-o noapte: nu doar că putem trăi dimpreună cu ele – dar
le şi aplaudăm în surdină – le adorăm şi
de ce nu – ne-nchinăm lor – printre aprinsele şoapte-ale
morţii servile

…nu voi mai apuca să vă spun cum a fost la
banchetul divin – dar
e atât de uşor – atât de plăcut de ghicit că
nimic din ce-i rău nu-i prea greu
***
4 august 2012 Adrian Botez

CÂNDVA

cândva – pe aceste meleaguri oameni iubeau
cândva – pe aici treceau regi şi sfinţi
cândva – sori pe-aici se-ntreceau – rânchezau
cândva – râdeau şi cântau pe-aici zeii-părinţi

…lacrimi de lună erau distilate
şi orbii pe harfe se răstigneau
ştime în valuri jucau răzgâiate
flăcăii – pe numele-adevărate
le strigau – le iubeau – le mirau – le răpeau
pe când la urechi şi în păr le şopteau
poveşti şi minuni auriu-deşucheate

…au fost veri frumoase pe-aceste tărâmuri
pescăruşii scriau epopei peste ape
centaurii beau – de copite să scape
cobolzii ţeseau la covoare de rime
scântei luminau munca-ntinsă pe rinuri
şi ape şi frunze-unduiau peste vise şi crime…

…cine mai ştie pe unde sunt astăzi
duhuri-păianjeni – împletind nostalgii
nu mai suport să văd oameni – când ştiu că mărirea
nu stă-n coroanele reci: cununìi
nu se mai fac – sfinte – decât dacă-nchizi ochii
şi-asculţi – cu auz de-odaliscă – -adâncirea
în foşnetul feciorelnicei – unicei rochii visate:
aceea-a celestei regine – Uimirea
aceea-a veşnicei Izvorâri Amânate

…cine mai ştie – cine mai ştie
unde e sânge – unde e glie
unde sunt vise – unde-i chilie
unde sunt valuri – unde-i beţie
unde e viaţa – sorbind curăţie…
unde e cer şi unde-i otravă
unde-i regina cu rima bolnavă…
…cine mai ştie – cine mai ştie
dacă măcar ea-lumina e vie
dacă la patu-i veghez poezie…
cine mai ştie – cine mai ştie…
***

3 august 2012 Adrian Botez

Cuvinte De Minte

“A scrie sau a picta cu sangele vietii tale,
realizezi o icoana careea te inchini asemenea
unui altar de suferinti!” IM

– Distractiile astea dezmatate sunt de fapt un fel de inselare a propriei vieti!
– Intre doi prieteni adevarati, fiecare va avea libertatea a gandi in felul sau!
– Cel mai din urma vede mai bine inghesuiala multimii a prinde orice nimicuri!
– Dantelaria vrajbelor a invelit peisajul social precum tesatura de paianjan
creanga de stejar!
– Binele, iubirea si credinta sunt darurile vietii, dar viata noastra fiind
trecatoare, acestea raman generatiilor ce vin drept “oglinzile eterne”.
– Fericit este omul care nu uita de unde a plecat si isi iubeste parintii pe care ii
are sau i-a avut!
– A scrie sau a picta cu sangele vietii tale, realizezi o icoana careea te inchini
asemenea unui altar de suferinti!
-Cand vrei sa cunosti un om, adreseaza-te celor ce-i cunosc faptele sale bune, caci
vei fi mult mai aproape de adevar!
-Prezentul este un mare plagiator al Trecutului, bineinteles cu mari adaugiri
tehnologice si culturale inainteaza spre Viitor!
-Rautatea sau jelozia prezentate deschis sunt mai folositoare fiecaruia, decat
a umbla precum cartitza prin namol a implini ceva neplacut aproapelui tau;
mai mult, asta nu poate fi socotita inteligenta!
-Unde este dragoste o coaja de paine devine prajitura; asa si iubirea de Tara si
Neamul tau!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s