Scrisoare Pastorala Nr. 230

Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul X(2012), nr. 230 (15 – 31 Mai)

Dragii mei enoriași!
Măria Ta, Țăran Român!(I) Aș vrea să-ți înalț cel mai frumos omagiu care ți-a fost adresat vreodată, dar mi-e sufletul sfâșiat de îndoieli, de teamă, de grijă. Mă întreb cu teamă unde ești cu adevărat: pe pământ, în ceruri, în viață, în moarte? Oricine ar zice că atâta vreme cât statistica, evidențele statului, spun că mai bine de jumătate din populația țării locuiește la țară, țăranii sunt peste tot. Așa să fie, oare? Mi-e teamă că cifrele seci nu spun adevărul. Mi-e teamă că țărani adevărați sunt prea puțini, sunt pe cale de dispariție, dacă n-or fi dispărut cu toții. Nu e o garanție faptul că cineva locuiește într-un sat, ca să fie și țăran. Oricine crede că nimic nu e mai simplu pe lume decât să fii… țăran! Mai mare gogomănie decât asta nu cred că este. Numai unul care nu știe ce a însemnat adevărata viață la țară, adevăratul țăran, poate să vorbească așa. Numai cel care confundă noțiunea de ,,țăran” cu cea de ,,prost”, de ,,înapoiat”, poate să gândească astfel. Cel care a cunoscut direct, pe teren, de-a lungul multor ani, ori chiar din cărți ceea ce a însemnat țăranul român, te va judeca altfel, te va aprecia ca atare și se va pleca în fața Măriei-Tale sau a memoriei tale până la pământ.
În cele de mai jos, voi încerca să schițez câteva aspecte ale vieții de la țară, câteva argumente, care să convingă pe cât mai mulți, că Măria-Ta, Țăran Român, ai înmagazinat în mintea și în sufletul tău nenumărate discipline, cât să alcătuiești o adevărată universitate cu ele, ai cunoscut tot pe atâtea meșteșuguri, cât să înființezi un combinat cu multe-multe fabrici, secții și ateliere. Ai creat bijuterii de neînlocuit în domeniul multor arte, precum literatura, muzica, dansul, arhitectura, pictura, sculptura, broderiile, teatrul și multe altele. Țăran român, chiar neșcolit, ai știut să vorbești cu pământul, cu cerul, cu soarele, cu luna și stelele, cu norii și vântul, cu ploile și cu ninsorile, ai știut să transformi buruienile în leacuri pentru multe boli, ai știut să concentrezi în colinde, în proverbe, în legende, în datini și obiceiuri de tot felul o întreagă teologie. Țăran român, ai știut și ai putut să vorbești cu Dumnezeu și L-ai chemat întotdeauna alături, ca pe un fârtat de nădejde, la bine și la rău. Țăran român, ai știut să râzi de dracul și să-l faci să se ducă rușinat pe pustii. Țăran român, ai știut să iubești cu adevărat, să trăiești și să mori frumos. Ai știut să muncești din greu, dar munca n-ai socotit-o trudă, ci doar mijlocul prin care poți să pui o pâine pe masa copiilor. Ai știut ce înseamnă sărbătorile, ai socotit copii ca dar al lui Dumnezeu, natura ca leagăn, pământul ca mamă și Dumnezeu ca Tată. Ai știut să lupți când Țara ți-a cerut-o, cu securea, cu coasa, cu sabia, cu sulița, cu arcul, cu pușca, cu tunul, cu avionul, cu mitraliera, cu ce ai avut la îndemână ca să-ți aperi hotarele, petecul de pământ, casa, copiii, muierea, biserica, cimitirul, văzduhul și cerul. Dac-a fost nevoie ți-ai dat sângele și viața, ori ți-ai lăsat drept tribut pe câmpul de luptă picioarele, mâinile, ochii, mațele, uneori și creierii, dar le-ai transmis vrăjmașilor că ,,pe aici nu se trece”. Țăran român, ai fost mândru că ești român. Ai spus asta cu tărie oriunde și oricând, cât ți-a fost viața de grea sau țara de mică. Țăran român, ai știut ce-i demnitatea. Ai respectat-o pe-a altora, dar ai pretins celorlalți să ți-o respecte pe-a ta. Când te-au călcat cu cizmele pe bătături, i-ai pocnit cum ai știut tu mai bine, de s-au dus învârtindu-se. Țăran român, ai scris pagini nemuritoare în letopisețele lumii, cu capitole mari, pline de glorie, cu titluri de-o șchioapă, precum Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Șelimbăr, Plevna, Turtucaia, Mărășești, Mărăști, Oituz și multe altele. Țăran român, ai creat o cultură și o civilizație cum puține popoare au realizat…. Ai zidit aici, pe temelia Carpaților, o Țară bogată, râvnită de mulți, jefuită adesea de hoardele de tâlhari, respectată după cuviință între țările lumii…
Enumerând toate acestea, cu conștiința că mai sunt încă multe altele care trebuie amintite pentru a-ți contura chipul adevărat, mă întreb cu teamă, Măria Ta, Țăran Român, mai exiști cu adevărat? (Va continua).
*
Sfaturi părintești(Continuare din numărul trecut). ,,- Așa se nasc gelozia și posesivitatea?”
,,- Gelozia e iubirea de sine prin celălalt. Dacă ești gelos, nu-l iubești pe celălalt cu adevărat, ci consideri că celălalt e dreptul tău și cineva atentează la el. Ți-e frică să nu vină cineva să ți-l fure. Dar nici un om nu are dreptul să îl confiște pe celălalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii și suferințe care-ți fură ochii și-ți întunecă mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante în felul lor, sunt foarte simțuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multă suferință, te desființează ca persoană. Tu crezi că te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevărată, dumnezeiască, afirmă, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare și n-are ceață.”
,,- Astăzi, tot mai mulți oameni aleg o formă liberă de iubire. Nu se mai căsătoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc împreună, dar cu toate acestea, se iubesc și trăiesc în armonie. E greșit că procedează așa?”
,,- Iubirea care nu implică responsabilitate și sacrificiu nu e iubire adevărată. E iubire conjuncturală, care nu ajunge la maturitate. De fapt, în cazul lor nici nu se ajunge cu adevărat la iubire, ei rămân în faza de îndrăgostire. Dacă nu se ajunge la cununie, înseamnă că Dumnezeu e scos afară din ecuație. Și fără harul dumnezeiesc, omul e finit și dragostea lui ține doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire în care să nu aibă nimic de pierdut, ci doar de câștigat. Vor să ia ceva ce se obține ușor și să se păstreze mereu liberi, în cazul că apare ceva mai ofertant.”
,,- Când trăiești o iubire nefericită, te gândești adesea că ar putea exista cineva care să te iubească mai mult, să te înțeleagă mai bine…”
,,- Modul ăsta de a vedea lucrurile e o consecință a gândirii tehniciste. Un produs se uzează moral, în momentul în care apare o versiune îmbunătățită a lui. Adică iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie să aprofundăm, să săpăm în relația respectivă, pentru a ajunge la noi și noi adâncimi, chiar dacă apar oportunități de relații mai bune, chiar dacă cunoaștem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie să schimbăm persoana. N-avem voie să începem mii de drumuri, pentru că nu mai ajungem niciodată la capăt. Nu poți să te remodelezi la infinit după alte tipare de femei sau bărbați, pentru că te tocești ca piesă, ajungi să nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai căpătat experiență, că ți-ai îmbogățit modul de a fi, având foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai știi cine ești cu adevărat. În iubire, ca și în profesie, e foarte important să fii statornic. Nu te poți face trei ani medic, apoi încă trei actor și după alți trei să te pregătești să devii fotbalist. Trebuie să mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi într-o relație e al tău, în primul rând, nu al celuilalt. Dumnezeu ți l-a rânduit ție, ca să te depășești, ca să evoluezi. Schimbând persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub altă formă, oricine ar fi lângă tine. Nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii.”
,, – De ce e atât de importantă fidelitatea? Cunosc persoane care spun că-și iubesc partenerii, deși îi mai înșeală din când în când, și că asta nu are nici o importanță, atâta timp cât nu sunt sentimente la mijloc!”
,,- Se mint singuri. Infidelitatea e o formă de consum. E foarte urât să-i consumi pe ceilalți, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fără fidelitate, nu poți ajunge la nivele mai profunde. Numai așa poți evolua. Or, dacă îți permiți alternative, înseamnă că nu ești dispus să înfrunți blocajul, că vrei să îl ocolești. Dacă îți refuzi alternativa, atunci nu mai eziți, depășești criza și vezi și ce potențial zace în tine și în celălalt. Și ești mai câștigat și mai bogat ca înainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinată și foarte profundă, care nu mai stă doar în îndrăgostirea trupească. Efortul puțin înseamnă devenire puțină, înseamnă să fugi de împlinirea de sine. Vedeți, nimic nu se poate fără sacrificiu, fără principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Înviere. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că în creație toate se cer după cruce. Așa se manifestă iubirea lui Dumnezeu față de noi. Pentru că asta e condiția noastră căzută, consecința căderii în păcat. Nu ni se dă nimic, dacă nu jertfim ceva. Și iubirea e o jertfă. Jertfești sinele tău, ca să-ți apropii sinele celuilalt. E o renunțare la tine. Sacrificiul dă profunzime oricărei relații. E cel care fixează iubirea. Să te îndrăgostești e ușor, dar să iubești e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de înviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevărată! Nu se poate fără. Fără cruce, e calea ușoară, comodă. Neștiind să suferim cu bucurie, să umplem suferința de rost, fugim, de fapt, de viață. Și tot ce primim e de mâna a doua. Toate bucuriile și iubirile sunt diluate. Tot ce trăim e searbăd.
,,- De ce suferințele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?”
,,- Pentru că omul, iubind, se deschide și devine profund. Și atunci încasează loviturile direct în profunzimea ființei. Dacă iubirea a fost cu Dumnezeu și celălalt pleacă totuși, Dumnezeu nu rămâne dator. Vine El și umple golul, pentru că tu nu L-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci și pe Dumnezeu din el. Poți fi destrămat cu adevărat după o despărțire, doar dacă nu-L ai pe Dumnezeu(Continuare în numărul viitor).
*
,,Patriarhul” de la Chișinău. Despre Părintele Prot. Dr. Petru Buburuz am mai scris cu câțiva ani în urmă, deși nu ne-am întâlnit decât o dată în viață față către față.
Distanța geografică nu ne-a împiedecat însă ca să ne întâlnim destul de des pe lungimea undelor, prin telefon, prin internet, sau să ne citim reciproc paginile scrise în diferite cărți și reviste. Momentul aniversar al celor șaptezeci de ani mă bucură și mă întristează în același timp. Mă bucură, fiindcă am prilejul să-i urez ani mulți și fericiți de aici înainte și putere de muncă pentru a-și duce la bun sfârșit proiectele grandioase pe care le are, cât și altele ce vor apare pe parcurs. Mă întristează, fiindcă părintele este la o vârstă respectabilă, care ne amintește că suntem călători prin lume, că soarele e pe culmea dealului!
Îi port un respect deosebit pentru tot ceea ce face pentru Biserica Ortodoxă, pentru cultura românească și pentru neamul românesc. Se înscrie pe linia marilor preoți români, care au făcut și au scris istorie. A zidit în inima Chișinăului o catedrală și un centru civic și cultural grandioase, care sunt ca o pecete a spiritului românesc pe un hrisov scris cu sânge de-a lungul veacurilor. A însemnat prin ele, pentru eternitate, că românii n-au pierit de acolo, că religia și tradiția creștină ortodoxă și românească este puternică și va dăinui. A continuat să realizeze, să publice și să difuzeze în parohie și în cele patru zări revista de suflet a moldovenilor, ,,Luminătorul”, în care a spus adevăruri, pe care nu le găsești oriunde. A găsit răgaz să mai și scrie și să publice articole, studii și cărți personale. Intenționează să realizeze în apropierea catedralei ,,Sf. Petru și Pavel” o bibliotecă publică imensă, care să fie deschisă tuturor iubitorilor de limbă și cultură românească. În biblioteca aceea m-a asigurat că vor fi câteva rafturi cu cărți primite de la… Parohia Malovăț! A cultivat cu pricepere prietenii și legături cu numeroși oameni și instituții de cultură din România, contribuind astfel din plin la strângerea legăturilor dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. A călătorit mult în România, bucurându-se ca un copil de frumusețile țării-mamă.
S-a rugat de-a lungul a peste o jumătate de veac de slujire a altarului pentru dânsul, pentru toți și pentru toate și, fără îndoială, pentru neamul românesc. A știut să cultive în parohie, cu tact și răbdare, atmosfera de familie, de comunitate bine închegată; a știut să cultive respectul față de Dumnezeu și față de oameni. A făcut multe, fiindcă și-a rezervat prea puțin timp pentru el însuși, pentru familie. Simțul datoriei l-a ,,terorizat” întotdeauna.
Pentru tot și pentru toate, acum, la ceas aniversar, îi mulțumim.
Mă alătur și eu celor ce-l iubesc și-l respectă și-i urez din tot sufletul ani mulți și fericiți, cât și noi realizări în ogorul Bisericii și Patriei. La mulți ani, Părinte Petru Buburuz!
*
Din lumea de altădată. Scriitorul Eugen Barbu, în romanul său Principele, are un fragment interesant, care încearcă să zugrăvească lumea românească din vremea domnilor fanarioți. Citindu-l, oricare dintre noi ne putem da seama cât de mult sau cât de puțin am evoluat. Spre exemplu, cine mai știe astăzi ce înseamnă acela bacșiș sau corupție? Acum 200-250 de ani era însă la modă. Ce oameni, domʼle, ce oameni! Și ce vremuri! Iată ce vorbea domnul țării cu un oarecare italian Ottaviano: ,,Țara, sau ceea ce numim noi țară, este coruptă până în măduva oaselor. Nu se dobândește nici bună ziua fără un bacșiș. Înțelegi? Știi ce-i acela bacșiș? Nici cu tunurile, nici cu puștile nu poți face mai mult rău. Atunci când un neam ajunge să fie convins că nu se mai poate face nimic cu el este pierdut, și eu l…-am ruinat. Crezi că acest car de lingușitori, care mă înconjoară, care îmi beau vinul și îmi mestecă fazanii de pe masă sunt prietenii mei? Tot ce a fost cinstit în țara asta zace în beciuri, putrezește sau a murit demult. Mie nu-mi trebuie împotrivire, pentru că împotrivirea este mama cugetării și cugetarea scutește de sânge mâna ce dorește să verse sângele (…). Când ai să înveți hârțoagele mele, ai să pricepi ce mare lucrare am făcut. Mi-am adus toate neamurile din Fanar și le-am zis consilieri. Ei au învățat pe cârcotașii ăștia mici de aici ce-i acela un cârcotaș mai mare. Îi fur și-i pun să-mi ureze de sănătate […]. Am încurajat mita, am prefăcut vinul, doresc să-i tâmpesc, am vraci ai pivnițelor, care amestecă dresurile cu apă și zic că au cules toate viile. Dar vinul merge în altă parte și-mi aduce mie aur, bogăție […]. Nimeni nu mai are nevoie aici de cinste. Ea ar fi ca holera, ca ciuma, ducă-se pe pustii. Am corupt, iar banii i-am făcut de nimica.” Mda!
*
Puterea rugăciunii. Am găsit pe internet o povestire frumoasă și plină de tâlc, pe care o redăm mai jos, socotind că ar putea fi de folos pentru fiecare dintre Dvs., ca să vă întăriți în credință și să vorbiți cât mai des cu Dumnezeu prin rugăciunile Dumneavoastră:
O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas ușor, că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci și că aveau și șapte copii, care trebuiau hrăniți. Băcanul a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. Având însă în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: ,,- Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea!” Băcanul însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său. Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuția dintre cei doi. Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa. Băcanul răspunse parcă în silă: ,,- Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?” Louise a răspuns: ,,- Da, domnule!” ,,-Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale!” Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geantă și scoase o bucățică de hârtie, pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și i-a spus mormăind:,,- Nu-mi vine sa cred!” Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust. În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar și o privi cu mare uimire…. Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea așa: ,,Iubite Doamne, Tu îmi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare, tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin. Celălalt client îi dădu băcanului o hârtie de 50 de dolari și îi spuse: ,,-A meritat toți banii! Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune!”
*
Nu plânge, Maică Românie! De curând a fost Ziua Eroilor. În memoria eroilor Neamului, redăm mai jos o poezie găsită în ranița unui soldat mort în Primul Război Mondial:

,,Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoarea ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când ROMANIA VA FI MARE !”

*
Artist ratat. Mi-a plăcut întotdeauna să vizionez sau să audiez piese de teatru. Am citit multe cărți cu piese de teatru. Ascult cu bucurie actorii mari vorbind și destăinuindu-se. Îi socotesc niște intelectuali de elită ai țării, care au multe de spus. Mi-ar fi plăcut să fiu actor, dar nu mi-a dat Dumnezeu un astfel de talent și bine a făcut.
Prima încercare de a face pe actorul am exersat-o pe la 4-5 ani. Aveam casa în lucru. Părinții nu aveau serviciu. Lucrau cu ziua pe la fermă și pe unde apucau. Cheltuieli erau mari și sărăcia pe măsură. Într-o zi eram împreună cu părinții în casă. S-a uitat tăticu pe geam și i-a văzut urcând pe uliță, spre noi, pe Giurcău și pe Nițu Paicu. Erau perceptori la primărie. Noi nu ne plătisem impozitele. Tăticu a căutat o soluție urgentă ca să scape și de data aceea. M-a învățat pe mine să ies pe scară când aveau să strige cei doi la poartă și să le spun că părinții îmi sunt la câmp, la prășit de fasole. Mi-a repetat de mai multe ori în cele câteva minute pe care le aveam la dispoziție. Eu am încuviințat că mi-am învățat perfect rolul.
Când au bătut cei doi la poarta noastră, eu m-am repezit la ușă, am deschis repede și ,,păsărica” mi-a zburat din gură: ,,-Tata-i la fasui!” În timp ce am spus aceste cuvinte am întors fața și m-am uitat peste umăr, pe deschizătura ușii, în cameră, unde-mi erau părinții. Voiam neapărat să văd ce zic de felul cum mi-am interpretat rolul. L-am observat pe tăticu făcându-mi disperat cu mâna să mă uit la poartă. Perceptorii erau negustori de oameni. Imediat au priceput cum stau lucrurile. Unul dintre ei m-a întrebat: ,,- Unde zici, mă, că este tată-tău?” Uitându-mă iarăși cu un ochi la poartă și cu altul peste umăr la părinți, ba chiar zâmbindu-le, am răspuns la fel de grăbit replica ce-mi fusese dată de ,,regizor” mai înainte: ,,-Tata-i la fasui!” Giurcău, fiind convins că e vorba de o înscenare, mi-a zis: ,,-Spune-le, mă, să iasă afară, că dacă nu, intrăm noi peste ei!” Aici am amuțit, fiindcă nu mi se spusese mai dinainte ce trebuie să răspund într-o astfel de situație. M-am întors bine cu spatele spre poartă și cu fața spre odaie, ca să înțeleg ce vrea tăticu să-mi spună.
Dacă au văzut așa, părinții mei au ieșit, i-au chemat pe cei doi în casă, le-au pus masa și le-au mai dat ceva din impozitele pe care le datorau. Ce mai! N-am avut talent de actor și pace!
*
Zâmbete. Pe internet am găsit o imagine interesantă, legată de această perioadă a alegerilor. Era o secvență dintr-un film. Un corp de călăreți din armata hunilor alerga pe deșelate, cu săbiile scoase, cu strigăte aprige de luptă. În urmă se ridica praful și pulberea. Sub imagine scria: ,,Votați cu noi!” Foarte convingător, nu?
*
Îngrijorată de taxele exagerate pe care unii preoți le percep la serviciile religioase, revista ,,Academia Cațavencu” a mai publicat câteva tarife de acest gen, care pot să ne facă atât să lăcrimăm, cât și să zâmbim. Iată-le: ,,Exorcism clasic – 2.000 lei; Exorcism cu finalizare – 2500 lei; Exorcism de tip ,,Tanacu” – 200 lei; Exorcism demon cu experienţă/ legiune demoni – 3000 lei; Atestare demon – 600 lei; Sfinţire imobil nou – 20 lei/m pătrat; Sfinţire imobile vechi, blocuri vechi – 30 lei/m pătrat; Sfinţire vilă – 5.000 lei, PROMOŢIE!!!; Sfinţire anexă/ garaj/ boxă bloc – 10 lei/m pătrat; Sfinţire autoturism mai vechi de 5 ani – 500 lei; Sfinţire autoturism mai nou de 5 ani – 300 lei; Sfinţire autoturism peste 2.000 cm cubi – 800 lei; Spovedanie long/medium/short – 50/40/30 lei; Împărtăşanie – 80 lei; Ultima împărtăşanie – 100 lei; Împărtăşanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux, şampanie – 10/30/100 lei; Iertare păcate – 150 lei; Iertare păcate medii – 200 lei; Iertare păcate grave – 500 lei; Rezervare loc Rai – 15.000 lei; Rezervare loc Rai fără scaun – 14.000 lei; Rezervare loc Purgatoriu – 8.000 lei; Rezervare gheena iadului, veşnicie – 500 lei/veşnicie”. Articolul cu pricina este semnat de ,,Cuviosul Nicotin Corditul”.
*
Ajutoare și donații. Doamna Aneta Popescu din București, fiică a satului Malovăț, a donat 300 lei; Fam. Ing. Horea și Anca Gheorghescu din Canada au donat 200 lei; Domnul Rolea Ion din Tr. Severin, fiu al satului Bârda și Doamna Pera Măriuca, fiică a satului Malovăț, au donat câte 100 lei; Domnul Luca Ion din Malovăț a achitat pentru contribuția de cult 100 lei. Dumnezeu să le răsplătească!
*
Colectă pentru catedrală. Colecta pentru Catedrala Neamului din București merge destul de greu. S-au adunat până în prezent 140 lei. Mai avem disponibile 36 chitanțe. Colecta durează până la epuizarea chitanțelor.
*
Plăți. În această perioadă am efectuat câteva plăți mai mari astfel: 3550 lei protoieriei pentru lumânări; 3.180 lei tipografiei pentru vol. C. Negreanu, Istoria proverbului românesc și Al. Stănciulescu-Bârda, Sfintele Taine și proverbele românești; 792 lei brutăriei pentru pâinea donată în luna martie; 65 lei pentru curentul electric și altele mai mărunte.
*
Publicații. În această perioadă, Parohia Malovăț a publicat volumul Sfintele Taine și proverbele românești(88 pag.). ,,Proverbele ne oferă exemple concludente ale felului cum s-a reflectat învățătura dogmatică și practica litur¬gică în mentalitatea colectivă. Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din popor a receptat adevărul teo¬logic, l-a trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a con¬centrat în cupa foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de etnoteologie bazată pe tezaurul inestimabil al paremioticii românești. Stu¬diul de față este un început”.
*
Preotul Dvs. a mai publicat câteva materiale astfel: ,,Scrisoare pastorală-229”, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2012, 25 mai, ed. on-line(http://www.armoniiculturale.ro), Bătaia pe cașcaval, în ,,Revista Expresia”, 2012, 25 mai, ediție on-line(Revista Expresia expresia@rexlibris.net); Oferta de carte-19 în ,,Semănătorul”, Tismana, an. II(2012), nr. 5, mai, ediție on-line (http://www.samanatorul/editura-online); Sfintele Taine reflectate în proverbele românești, în vol. Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate, Dr. Tr. Severin, Editura Didahia, vol. IV, 2012, pp. 267-313; Chipul lui Tudor Vladimirescu în viziunea unui contemporan al său, în vol. Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate, Dr. Tr. Severin, Editura Didahia, vol. IV, 2012, pp. 372-404;
*
Hrană pentru suflet. Publicarea în numărul trecut a listei de cărți pe care le avem disponibile pentru vânzare a fost binevenită, fiindcă interesul pentru carte încă n-a dispărut. Mai mulți enoriași dintr-ai noștri au solicitat din cărțile anunțate. La fel s-a întâmplat cu cititori ai ,,Scrisorii pastorale” din Canada, Italia și din mai multe localități din țară. Aceasta ne îndreptățește să menținem rubrica și s-o împrospătăm de câte ori vom avea prilejul. Redăm mai jos titlurile cărților pe care parohia noastră le are disponibile pentru vânzare. Cei ce le solicită, le vor putea primi direct de la preot, dacă sunt din parohie, sau le vor fi trimise prin poștă, dacă sunt din afara parohiei, din țară sau străinătate. Așadar, avem disponibile următoarele: Prof. Dr. Constantin Negreanu, Istoria proverbului românesc, 2012, 160 pag., 8 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Sfintele Taine și proverbele românești, 2012, 82 pag., 6 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol. I, 2006, 570 pag., 40 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Urme, 2012, 312 pag., 20 lei; Profeții privind România, vol. I, 2012, 42 pag., 3 lei; Colinde din Transilvania, vol. IV, 2011, 237 pag., 16 lei; Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2008), 2011, 609 pag., 40 lei; Viețile Sfinților, vol. II, 2011, 560 pag. 30 lei; Anton Pann, De la lume adunate și iarăși la lume date…, 2011, 184 pag., 12 lei; Al. Stănciulescu-Bârda, Nicolae Iorga. Concepția istorică(Prefață de Acad. Ștefan Pascu), 2011, 370 pag., 26 lei; Pr. Ioan Sfetcu, Predici, 2011, 312 pag., 20 lei; Grigore Maerean, Chemări la Domnul. Calea vieții și calea morții, vol. VIII, 2011, 172 pag., 12 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008), 2010, 808 pag., 50 lei; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. IV, 2011, 476 pag., 30 lei; 600 de ani de nașterea în ceruri a Cuv. Nicodim cel Sfințit de la Tismana, 2008, 224 pag., 14 lei; Bălașa, Dumitru, File de jurnal, 2011, 16 pag., 3 lei; Bria, I., ,,Spre plinirea Evangheliei”. Dincolo de apărarea Ortodoxiei: exegeza și transmiterea Tradiției, 2002, 158 pag., 8 lei; Cios, Teodor, Taina aceasta mare este. Cuvântări la Cununie, 2007, 208 pag., 15 lei; Crâșmaru, Cristina, Grădinile împărătești, 2004, 126 pag.(versuri), 16 lei; Lascarov-Moldovanu, Al., Biserica năruită, f.a., 136 pag., 9 lei; Lascarov-Moldovanu, Al., Întoarcerea părintelui Andrei Pătrașcu, f.a., 300 pag., 15 lei; Măndiță, Nicodim, Despre păcatul înjurăturilor, 2008, 160 pag., 7 lei; Mitrop. Nestor Vornicescu, 2008, 132 pag., 10 lei; Papadopoulou, Stilianou, Teologie și limbă. Teologie experimentală. Limbă convențională, 2007, 128 pag., 9 lei; Prohodul Maicii Domnului, 36 pag., 3 lei; Roman, Fl., Idolii vremurilor noastre, 2010, 518 pag., 30 lei; Sorescu, V., Biserica Ortodoxă – stâlp și temelie a adevărului, 2002, 208 pag., 8 lei; Stoicescu, P., Noapte bună, Sâmbure de pună, 2004, 112 pag.(carte pentru copii), 17 lei; Tache, Sterea, Teologie Dogmatică și Simbolică, vol. I, 2003, 304 pag., 15 lei; Teognost, Botezul și Mirungerea, Taine ale nașterii și devenirii întru Hristos, 2004, 240 pag., 7 lei; Tomoniu, N., Sfântul Nicodim de la Tismana, 2010, 224 pag, 20 lei;
*
Vizite. Marți, 29 mai, parohia noastră a fost vizitată de Fam. Ing. Horea și Anca Gheorghescu din Oakville(Canada). Sunt vechi cititori ai publicațiilor noastre. Familia respectivă a ajutat cu bani parohia noastră în anii trecuți. Înainte de Crăciun am trimis acestei familii un exemplar din vol. II al Vieților Sfinților. Domnul și Doamna Gheorghescu au rămas profund impresionați de troița de pe copertă și au vrut să se convingă că ea există și în realitate, ci nu e un trucaj fotografic. Au fost foarte bucuroși de starea în care se află bisericile noastre, troița, parohia în general. Au făcut poze, au filmat, pentru a arăta imagini și celor din parohia lor din Oakeville, pentru a le posta pe internet. Veneau din Canada și, înainte de a ajunge la rudele dumnealor din Vaideeni(VL), au trecut pe la… Malovăț. Le mulțumim și-i mai așteptăm cu bucurie și altădată!
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua de 26 mai am oficiat Taina Sf. Botez pentru Curea Mihaela-Iasmina, fiica Domnului Curea Mihai(Iță) și a Doamnei Curea Anca din Bârda. Să le trăiască! În ziua de 26 mai am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Curea Mihai(Iță) și Doamna Curea Anca din Bârda. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 26 mai am oficiat slujba înmormântării pentru Șuican Elena(83 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Anunțuri. Domnul Tănase Dumitru(Mitică) din Malovăț vrea să cumpere o vacă de prăsilă.
*
Program. În cursul lunii iunie avem următorul program de slujbe: 2 Iunie (Bârda-Malovăț); 3 Iunie (Malovăț); 4 Iunie(Malovăț-Bârda); 9 Iunie (Malovăț-Bârda); 10 Iunie(Bârda); 16 Iunie(Malovăț-Bârda); 17 Iunie(Malovăț); 23 Iunie(Bârda-Malovăț); 24 Iunie(Bârda); 29 Iunie(Malovăț); 30 Iunie(Malovăț-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă sau la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s