AMINTIRI DESPRE TARANI
(O noua carte a dlui. Ion Marin Almajan)
POEME
Autobiografica
Am venit pe lume strangand in pumn
gurguiul unei opinci
cu care era incaltata talpa tarii.
Vremurile acestea i-au spulberat pe tarani,
Trimitandu-i in istorie.
Eu am ramas orfan.
Doina
Cantecul aceste vine din adancurile pamantului
Si din tariile cerului,
Din involburarea apelor,
Din stihiile furtunii,
Imi patrunde simturile,
Se strecoara in fibra fiintei mele,
Tulbura, trezeste un dor de necuprins,
De neinteles, un dor de risipire, un dor de inaltare,
Si un dor de moarte.
Chidran
Ecoul tobei razbatea pana la noi
Aducand vesti grele, porunci diavolesti:
“Sa stie tot natul ca intr-o saptamana
Toti caii trebuie predati la comuna!”
Sriga mos Traiasca, tobosarul satului.
Am alergat toti,taica, maica si eu, in grajd,
Chidran sforaia lovind cu copita podeaua,
Isi intinse botul cautand in laibarul batranului
Cotca de tucur cu care-l momise de mic.
Chidran era bucuria si fala noastra.
Oamenii ieseau la porti
Urmarind fermecati trapul regesc al armigului.
Taica la dus intr-o zi blestemata de marti
Urmarit de plansul si de jalea noastra.
De atunci, de cate ori trec pe langa Putul sec
In care au fost aruncati caii omorati din ordin,
Aprind o luminare si ma rog
La dumnezeul cailor,
Pentru frumosul nostru Chidran.
(Nota: In anii cincizeci conducerea comunista a Romaniei
a hotarat uciderea cailor, animale devenite inutile, in credinta
acesteia, odata cu aparitia tractorului)
Moara de apa
Poti auzi moara si de la capatul pamantului
Daca mai pastrezi in suflet chipul stramosilor tai,
Poti auzi boabele grabind sa cada sub pietrele morii
Daca nu ti-ai instrainat clipele copilariei tale.
Moara macina cat apa raului nu seaca,
Timpul vietii noastre curge fara contenire,
Pana cand Cel de Sus lasa zatoniu.
In urma noastra ramane macinisul,
Faina de trei nule sau taratzele.
Mustrarea bunicului
Pe dealul Straineacului vad
Doua vaci care trag la un plug,
Un barbat tinand coarlele plugului,
Cu palaria data pe ceafa.
E bunicul meu intors de dincolo de moarte
Sa-si are pamanturile pe care eu le-am lasat
Intr-o incremenita paragine!
