Recenzie: Urme – o noua carte a dlui. Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Barda

A evoca opera si personalitatea dlui.Al.Stanciulescu Barda este o treaba
nu prea usoara; dar, daca ai avut fericirea a cunoaste mai indeaproape opera,
preocupatiile, stradaniile si nadejdile acestui erudit scriitor, in paralel cu misiunea sa apostolica, deasemenea vrednica de apreciat, vei descoperi ca ai la indemana o imensa posibilitate si forta narativa, tocmai pe baza faptelor Domniei Sale.
Eu am avut fericirea aceasta, desi nu ne-am intalnit niciodata, insa lungul sir al anilor in care am avut bucuria a primii cartile editate la Editura “Cuget Romanesc” Barda, al carei editor este dl. Al.S.B, sa primesc cu regularitate publicatia “Scrisoare Pastorala”. Am avut fericirea sa mi se publice si cateva carti de ale mele la acesta Editura al Parohiei Ortodoxe Romane – Malovat, si sa ma bucur de criticile editorului. Este limpede caci eram pe deplin indreptatit a purta respect unei asemenea personalitati de seama a culturii romanesti. Citeamsi citesc in continuare acele carti cu teme religioase, simtindu-ma atras, ca pe timp de o vara cu seceta, la acea fantana a carei izvor izvora apa tamaduitoare si alinare sufleteasca.
Aceasta noua carte, URME, ajunsa in Australia si daruita noua romanilor-australieni, imi apare mie asemenea unui diamant cu multe fetze stralucitoare, adevarate oglinzi fermecatoare. Eposul popular romanesc iese la lumina cu fiecare ocazie, iar autorul cunoaste mai bine ca oricine obiceiul si traditia locului natal din Malovat si Mehedinti in general. A prezenta acum aceasta carte nu inseamna a o judeca, ci mai pe intelesul ideii mele, ai face recomandarea binemeritata cititorului doritor a citi o carte buna, crestina si de educatie.
Asadar, autorul constiincios ca de fiecare data, si-a structurat cartea pe teme si idei, in exact zece (10) parti. Fiecare “parte” are un titlu care de fapt spune cititorului despre tema ce o cuprinde. Imediat vine un subtitlu, care este in acelasi timp titlul povestirii/naratiunii ce urmeaza a fi citita.
Pentru ca sa observam cat de ingenios si totodata simpla este gandita si asezata aceasta structura de carte, prezentam cateva exemple:

Partea I-a
File de legenda.
Zidina.

Partea a II-a
Oameni, fapte si intamplari de altadata.
Vararul
Popa Dric
Baba Stana lui Ciovica
Norocul.
Bineinteles ca povestirile curg dupa cum le este subiectul imediat dupa fiecare titlu!
Zidina, este o scriere, o legenda din istoria razboaielor lui Traian de cucerire a Daciei. Deosebit de interesanta cu dezvaluiri care arunca lumini asupra multor realitati istorice. Legenda Zidinei are un fond tragic in final, desii tot tragismul porneste dintr-o iubire, dar necrestina, fiindca Traian marele imparat o dorea de sotie, dar Zidina era sora lui, iar aceasta nu putea sa inteleaga aceasta afacere.O intelegea in schimb a fi o adevarata anormalitate.
Cauta prin orice mijloace sa evite casatoria. Ea dezvaluie intelepului Crispus:
“Dar nu vreau sa ma marit cu el, intelegi? Mi-e frate!” Printesa Zidina la chemat la ea si pe unul din sfetnicii imparatului, pe consulul Claudius, si la intrebat asa: “Graeste-mi, prea inteleptule Claudius, care este lucrul cel mai greu de care-i este teama imparatului?”(URME, Zidina, pag.13)
Acesta raspunde:
“Maria-ta, in aceste vremuri lucrul cel mai greu din lume pentru prea puternicul imparat al tuturor popoarelor este cucerirea Daciei. Aceasta este o tara mare, frumoasa si bogata in partile de nord ale nemasuratului imperiu, dincolo de apele marelui Danubius. Are un popor viteaz, cum nu ia fost dat imparatului sa vada inca pana acum si cu conducatori intelepti si puternici”. (URME, Zidina, pag.13) Discutia lor continua, iar cititorul va afla cum in continuare printesa Zidina, cu gand de al face pe imparat sa-si retraga pretentia, ii cere acestuia sa cucereasca Dacia. S-a inourat Traian, dar din ambitie si mandrie si-a pus legiunile in miscare inspre Dacia mult dorita. Vom afla apoi din legenda cum Zidina vine in Dacia, se imprieteneste cu o fata Daca de familie nobiliara a lui Decebal, cu care de indata converseaza in limba latina, limba care de fapt se vorbea peste tot aici in aceasta tara mare. In final Traian iese invingator, Zidina se retrage la un moment dat lasand impresia ca doreste sa se plimbe pe acel minunat si faimos pod ridicat peste Dunare la Drobeta Turnu Severi, si de acolo, coplesita de nesabuinta fratelui ei, se lasa ca o umbra in volburoasele valuri ale Dunarii, care o inghit cu repeziciune; imparatul Traian ii cauta trupul peste tot, dar Zidina nu a mai fost gasita. Plin de tristete imparatul isi aduna legiunile lui, mai mult pierdut decat invingator, reintorcandu-se pe drumul pe care a venit.
Respectul deosebit ce trebuie acordat dlui. Al.Stanciulescu Barda este pentru
faptul de a fi gasit si repus in circulatie literara aceasta legenda a Zidinei, despre care asa cum se arata mai sus, confirma multe adevaruri pe care multi istorici le ignora.
Autorul, asa cum vom vedea in continuare, scrie o carte de o valoare greu de cantarit, fiindca ne readuce in prezent o viata a strabunilor, morala, credinta, greutatile si greselile cu care societate omeneasca se confrunta si inainte, dealtfel precum si in vremile viitoare.
“Vararul”, este un personaj real, cunoscut in traditia si economia romaneasca, dar tragismul vietii se afla peste tot. Povestirea “Popa Dric” cea mai incarcata de insemnatate si reflectii asupra felului de rostuire in viata, cu toate capcanele ce le aduc viselor tineresti, interesele si afacerile meschine intre cei ce diriguiesc mersul societatii si mai ales manipularile tinerilor de geniu, care pana in final isi pierd calea, ajungand niste ratati, un tragism cutremurator. Dar si demna de cea mai vie invatatura pentru orice tanar adolescent pornit in viata!
“Norocul” este o alta si aleasa narare care incepe printr-o filiera folclorica, cu o multime de proverbe, desigur domeniu in care dl.Al.Stanciulescu Barda exceleaza ca nimeni altul. Este cum s-ar zice la dumnealui acasa! Apoi cum vine si cum te lasa, este iar o invatatura pentru cei ce jinduiesc dupa norocuri prea mari! Ca sa ajungi bogat si apoi iar in fericirea saraciei, nu e un noroc prea dorit! Mai fericit fara el, mai ales daca vine si fara truda!
Urmeaza apoi cateva eseuri ale autorului, cum sunt: De la Dacia la Mesterul Manole, Mihai Eminescu, s.a.m.d. Dar ceea ce m-a surpins pe mine, intradevar, a fost sa descopar in acest arsenal de valori spirituale si harice cu care domnia sa Pr. Prof Dr. Al.Stanciulescu Barda a fost daruit de Sfantul Dumnezeu, ca fiind si autorul unor versuri de toata frumusetea, expresive, lirice, cu un aluat tematic din cel mai bine dospit si insufletit. Iata cateva titluri de poeme: Intrebari, Prorocii, Cuvantul, Strajerii, Epitaf-1907(Dedicat Preotului Nicolaie Craineanu din Gvardenita-Mehedinti, impuscat la Rascoala din 1907), Rugaminte, Lumina lina, Pastorala, Destainuire, Diminetile de Samti, Superstitie, Oaspetele, Coloana Infinita, Amintire, Confidente, Pribegie, Intalnire, Despartire, Asteptare. Din adins am tinut sa le redau, pentru a ma dovedi ca sunt indreptatit sa afirm cum, din acest moment avem un consacrat Poet ce cu vrednicie se aseaza in randul stihuitorilor nostri de seama. Poarta in fiinta sa ceva din universul eminescian, o lirica ce strapunge sufletul asemenea mirosului florilor de pe “marginea Topolnitei mehedintene” ce invioreaza plamanii unui calator indragostit de natura, melancolic si intrebator! Asa ne si spun versurile lirice din poezia “Intrebari”:
“De pe cate cai vin, Doamne,
Si pe cate cai ma duc!
Cate veri si cate toamne
Mi-o fi dat sa mai apuc?

Cine-oi fi si cat oi crede
Amagirea tuturor?
Cine esti tu, frunza verde?
Chip de zeu, ori muritor?

De ce-ntreb, cine-mi raspunde,
De ce rad, ori poate plang;
De ce tremura in unde,
Glasul cerbilor din crang?

Carturar cu o buna instruire in arte si literatura, istoric cu o dreapta cercetare pentru adevar, slujbas credincios al Bisericii lui Hristos, autorul ne prezinta in continuare deosebit de valoroase documentari, cum este si aceasta: “Mehedintenii participanti la lupta de la Paulis (14-20 septembrie 1944), dezvaluind evenimente si decizii ale vremii asa cum s-au petrecut in realitate.
Un alt eseu documentar, binevenit si folositor in adeverirea realitatilor evenimentelor vremi, se intituleaza , “Preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrita si Evreii”, in care noteaza: “…amintim ca in Mehedinti, mai precis in Turnu Severin, unde se gasea populatia evreiasca cea mai numeroasa din judet, evreii nu au fost stigmatizati, nu au fost arestati, si deportati, ba mai mult, nu li s-au confiscat averile. Dimpotriva. Autoritatile locale au recurs la compromisuri pentru a salva situatia”.(URME, Partea a V-a –Documentare, pag161-174)
Demn si interesant de citit, spre cunoastere, se dovedeste eseul “Globalizarea in conceptia Acad. Francis Dessart”, om de stiinta si membru in multe foruri stiintifice din lume. Acesta cunoaste perfect Limba Romana, insasi sotia domniei sale fiind o olteanca. Acesta publica in 2005 la Bucuresti, Ed. Carpathia Press, volumul Reconquista, despre care dl. Al. Stanciulescu Barda ne spune ca: “este o culegere de eseuri si studii de geopolitica spirituala europeana, inchinata lui Theo van Gogh, scriitor si cineast olandez, stranepotul pictorului Vincent van Gogh, omul care a aparat civilizatia europeana si valorile traditionale ale tarii lui…”.(URME, Documentare, pag.174-195).
Fara indoiala, autorul este un om al prezentului, iar prin profesia de slujbas al Bisericii, un adevarat luminator inspre viitor si aceasta ne-o dovedesc partile urmatoare: “Oameni, fapte si intamplari de azi”. Un adevarat labirint de istorioare culese din realitatea zile: Ecouri dinspre Balcani, De la Ceremus la Bastroe, Un oltean de elita, Troita Eroilor de la Malovat, Un gest crestinesc exemplar, Mincinosul, O lectie de viata, Insemne si simboluri religioase in Severin, Iarasi despre drumuri, Tobita, Muzeul Modei, Cantec Romanesc la Graz, Lupta pentru a fi”. Spre finele cartii, dupa cum este si didactic, dl.Pr.Al.S.B descrie cu intelepciune caile cele mai sanatoase ale educatiei: Biserica si Scoala, Suplinirile in invatamant. Apoi aspecte pastorale, “Faclia de Pasti”, “Sfintele Moaste” “Sfintele Icoane”, “Sfarsitul lumii”, “Viata viitoare”.
Auzim in memoriam, despre Parintele Galeriu o adevarata faclie “care a ars intens, revarsand in jur lumina si caldura, mangaind, incurajand, dand sperante! Acestea sunt dovezi care adeveresc caci dealungul istoriei Biserica Crestina era civilizatoarea umanitatii.
Surprinde in continuare inca o idee, ce ar trebui repetata, pentru sensul ei de imaginatie si intuitie pentru cei tineri in pragul adolescentei: Dac-as fi stapanul lumii…”. Intrebare desigur pusa in contextul mai multor intrebari, dar surpriza mare ne povesteste autorul acestei carti, “a fost enorma, fiindca rezultatele au depasit asteptarile. De la cei mai mici pana la cei mai mari, copii si tinerii chestionati au dat dovada de gandire sanatoasa din punct de vedere moral si religios. Am retinut grija lor pentru aspectele sociale dificile, grija pentru oamenii nevoiasi, defavorizati, dorinta de a instaura binele si dreptatea in lume”.
(URME, pag.234)
In finalul cartii sale autorul trece in revista titlurile cartilor scrise
de-alungul anilor, carti religioase, memoriame si recenzii, dovedind ca in acel pamant al Malovatului blagoslovit de Dumnezeu cu de toate, si cu bucurii si cu suferinte, traiesc oameni minunati, crestini si uniti in jurul Bisericii lor crestine.
Ma simt indatorat a multumi Sfintiei Sale Pr.Prof.Dr. Al.Stanciulescu Barda si pentru ca in aceasta valoroasa carte a mai gasit un loc in care, sa fie amintita si
umila mea personalitate!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s