Iarna Tarzie!

E iarna afara si-i iarna tarzie,
Iar viscolul bate cu-aceeasi manie;
Flori timpurii rasar si ingheata,
E iarna si-n suflet, doar reci sentimente
Tot leaga visarii albe elemente.

In crestetul zarii e discul de soare,
Ce sta sub perdeaua tesuta-n ninsoare,
Cu razele-i galbene ce-abia mai strabat,
Vifornita alba cu fulgii ce-i curg,
Podoabe pufoase aseaza pe crang.

Si unda-n izvor e de gheata,
A-ncremenit in Natura suflarea de viata.
O pasare mica, un ou de carbune,
Sta teapana in codru, straina de lume,
De nu-si mai cunoaste nici propriul nume.

Si vrabii micute, pitite-n sindrila,
Privesc cum e iarna lipsita de mila,
Si-asteapta sa vada odata iesind,
Stapanul cu boabe de aur pe-al casei pridvor,
Caci printre oratanii nici ele nu mor.

Departe in zare vad fulgul de nea,
Si-I parca tristetea din inima mea,
Stapanul cu boabe de aur sa vie,
Cu-al Limbii Romane cuvinte ma-mbie,
Sa nu uit cuvantul cel sfant, Romanie!

E iarna afara si-I iarna tarzie,
Astept Primavara sa vie;
Dar viscolul bate cu-aceeasi manie,
E iarna si-n suflet, doar reci sentimente,
Tot leaga visarii albe elemente!

(Poezii alese, I.Miclau, Ed.”Cuget romanesc”,2005 – pag.107-108)

Anunțuri

2 gânduri despre „Iarna Tarzie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s