Lucian Blaga (Tristete Metafizica)

FRUMOASE MANI

Presimt:
frumoase mani, cum imi cuprindeti astazi cu
caldura voastra capul plin de visuri,
asa imi veti tinea odata
si urna cu cenusa mea.

Visez:
frumoase mani, cand buze calde-mi vor sufla
in vant cenusa,
ce-o s-o tineti in palmi ca-ntr-un potir,
veti fi ca niste flori,
din care boarea-mprastie – polenul.

Si plang:
veti fi inca asa de tinere atunci, frumoase mani.

(1919)

SCOICA

C-un zambet indraznet privesc in mine
si inima
mi-o prind in mana. Tremurand
imi strang comoara la ureche si ascult.

Imi pare,
ca tin in maini o scoica,
in care
prelung si neinteles
rasuna zvonul unei mari necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ pe malul
acelei mari pe care azi
o simt,
dar nu o vad?

(1919)

DORUL

Setos iti beau mireasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua cum cuprinzi
in suflet o minune.
Ne arde-apropierea, oci in ochi, cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: “Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamant.

Femeie,
ce mare porti in inima si cine esti?
Mai canta-mi inc-odata dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea – vesnicii.

(1919)

MELANCOLIE

Un vant razlet isi sterge lacrimile reci
pe geamuri. Ploua.
Tristeti nedeslusite-mi vin, dar toata
durerea,
ce-o simt, n-o simt in mine,
in inima,
in piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Si altoita pe fiinta mea imensa lume
cu toamna si cu seara ei
ma doare ca o rana.
Spre munti trec nori cu ugerele pline.
Si ploua.

(1919)

SUFLETUL SATULUI

Copilo, pune-ti mainile pe genunchii mei,
eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire
si daca ti-ai sangerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seara.
Sufletul satului falfaie pe langa noi,
ca un miros sfios de iarba taiata,
ca o cadere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte inalte.

(1922)

CANTEC PENTRU ANUL 2000

Vulturul ce roteste sus
va fi atunci de mult apua.

Langa Sibiu, langa Sibiu, prin lunci
Numai stejarii vor mai fi atunci.

Mai aminti-ma-va un trecator
vreunui strain, sub ceasul lor?

Nu cred sa ma vesteasca cineva,
caci basmul ar incepe-asa:

Pe-aici umbla si el si se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.

(1943)

(Tristete Metafizica –Poeme – Lucian Blaga, Editie bilingva
romano-germana – Selectie si cuvant inainte de Ion Acsan,
Editura “Grai si Suflet”, Bucuresti, 1995 ).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s