Cantarea Primaverii

…Oricat de frumos ar sti omul sa-si exteriorizeze sentimentele
interioare in fatza generozitatii mediului natural, nimic nu este mai
inaltator pentru firea sa, decat fenomenul reinoirii naturii, sosirea
primaverii!
Cantul primaverii este un adevarat imn universal, patrunzator, fermecator si poetic. O revarsare divina care cheama la alinierea in
vesnicul mars al Naturii dupa legitatea creatiunii lui Dumnezeu!
(Ioan Miclau)

PRINTRE RAMURI INFLORATE

Printre ramuri inflorate,
Si-a facut Mierla cascioara,
Cand din lumi indepartate
Veni mandra Primavara!

Iar Mierloiul cu cioc galben,
Si cu pene de taciune,
Stand pe-o ramura de palten,
Se-ncerca cu drag a-I spune:

Cum sa rotunjeasca cuibul,
Cu matasuri si flori albe,
Cu fir tras sa tzeasa randul,
Pe la margini flori de nalba!

FARMACIA DIN GRADINA
(Sau Stupina de albine)

Din vechimi temuta-n lume,
Cu-a ei armii ce intzeapa,
O Regina pura, ferma,
In gradina mea-si impune,
Farmacia ei moderna!

La intrare stau soldatii,
De pazesc secretul mare
Detinut de doctori genii,
Albinele-au strans nectarul,
De nu stiu cate milenii;

Inauntru-s farmaciste,
Chimisti mari ce extrag miere,
Din nectar de flori alese,
Arhitecti ce zidesc faguri
Dupa reguli ne-ntelese;

Doicile pregatesc hrana,
Tinerelor generatii
De studenti ce vin sa duca,
Mai departe pe-a lor umeri,
A Stupinei sacra munca !

Dar Regina cea divina,
Ce e mama tuturora,
Le-a dat ordin sa prepare,
O substanta ce aduce,
De la orice boli, salvare!

De indata-n munca mare,
Studioasa si savanta,
Au creat acel “Propolis”
Ce alunga orice “virusi”,
Cum Regina lor le-a zis!

Astfel eu ma simt datornic,
Cu ales respect sa caut,
Farmaciei din gradina
Ajutor sa-i dau, cu multe,
Flori plantate la Stupina!

FRUNZA VERDE

De-ai fi, mandro, frunza verde,
Niciodata nu te-asi pierde,
Caci si unda apei line,
Te-ar aduce catre mine!

De-ai fi frunza de pe fag,
Mi-ai cadea la piept cu drag,
Apoi la gurita fluier,
Ti-as treface al tau shuier!

De-ai fi frunza de padure,
Ori prin vai de rug de mure,
Orice-ai fi eu nu te-asi pierde,
De-ai fi vesnic frunza verde!

Dar cand bruma toamnei vine,
Galbenesti si tu ca mine,
Si-amandoi un lemn uscat,
Nestiind c-am sarutat!

PORTRET

Peste-un fir de iarba verde,
Si-un pustiu de piatra arsa,
Cerul albastriu isi pierde,
Zarea sa cu raze stearsa!

Zambet sfant al Libertatii,
Ingrijind o caprioara,
Vis prea drag singuratatii,
Unde geniul coboara!
(Cantarea Primaverii
(Spring’s Song) – Ioan Miclau – 1995)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s