Ceapa Si Patrunjelul

Se povesteste pana in ziua de azi, cum odata pe vremuri, traind in aceeasi
gradina si in buna vecinatate, Ceapa incepu a se lauda la Patrunjel despre familia
sa aleasa “alium cepa”, care la randul ei apartine celei “Liliceae”. Apoi despre
rubedeniile ei, prazul, usturoiul, shalotul, laleaua cea frumoasa, etc. etc.
Cum Patrunjelul asculta linistit doar usor clatinandu-si frunzele sale ornate, ceapa
continua povestirea sa cu multa mandrie! Eu sunt cea mai veche planta, zarzavatul cel mai cautat si folosit la bucatarii. Pana si filosofii lumii m-au cercetat, egiptenii antici
ma asemanau cu insasi Universul. Ei, ce zici Patrunjelule? O ceapa asa cum ma vezi,
sunt simbol al marelui univers! De cand sunt indienii indieni si chinezii chinezi, eu sunt onorata si la bucataria lor!
“Bine, bine, Ceapa, numai faptul ca stai langa mine in aceasta gradina frumoasa, e un semn bun pentru tine, de recuoasterea ce o ai la Gradinarul nostru, dar se pare ca
tu nu ma cunosti prea bine pe mine, ii raspunse Patrunjelul. Apoi, uiti ca uneori esti
atat de obraznica incat faci oamenii sa lacrimeze numai de se atinge de tine!
“Asculta tu Patrunjelule, sunt curioasa sa te cunosc, dar sa stii ca eu sunt si farmacista, iar cand ii fac pe oameni sa lacrimeze, de fapt le spal ochii de praf si uscaciuni! Asa sa stii!.
“Daca tu esti o farmacista, ii raspunse Patrunjelul, sa stii ca eu sunt un doctor!
Numele meu latin este “Petroselinum crispum”, am si eu rudenii nobile, numai sa-ti
amintesc cateva mai de seama cum sunt: mararul, telina, leosteanul, morcovul, sfecla
rosie, cu totii farmacisti licentiati! De mai mult de doua mii de ani traiesc peste tot in
lume, cresc si in piatra! Asa sa stii! Apoi eu sunt insasi leac de vindecare pana si la
muscaturile otravicioase ale scorpionilor. Sunt si sirop dulce ce intareste creerul oamenilor, frunzele mele curata rinichii si intareste inimile fiintelor!
Ma folosesc pana in ziua de azi toate popoarele mediteraniene, ma au de bine si bucatariile engleze carora m-au daruit romanii cei antici, ce sa mai zic de bucatariile francezilor si ale grecilor! In tara acestui gradinar ce ne uda acum radacinile si ne aseaza in aceasta povestire am existat dintotdeauna dupa cat imi aduc aminte!”
“Hai, mai taci din gura se incrunta ceapa, caci uite iar vine sa ne ude cu apa, ca sa
crestem bine si folositoare!

(Written in 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s