Banii Cresc Si In Pom?

“…Desi  proverbul spune ca “banii nu cresc in pom”, sunt cazuri foarte reale cand “banii cresc in pom”. Cum? Foarte bine, ba mai mult, insasi viata noastra este legata de pom, pentru ca ne da oxigenul necesar respiratiei!

Bine, totusi ce facem cu proverbele, cu vorbele de duh care spun ca banii nu cresc in pom?  Oh, ele raman deapururea adevarate, insa pentru cei ce nu vor sa munceasca; adica, daca vrei sa culegi ceva, trebuie sa muncesti!
Dar si cinstit!
       Bunaoara am gusta noi strugurii cei dulci, ciresele, merele, perele, daca n-ar fi
gradinarul cel harnic? Acesta ne va povesti truda sa: “sadind, ingrijind, udand, nedormind de grija inghetului de peste noapte cand florile dau in parg, legand pentru
sustinere crengile pomilor fructiferi cand vin vanturile  cele pustiitoare, curatind pomii de omizi si putregaiuri, gradinarul cel harnic zice: “Din acesti pomi eu culeg
bani frumosi! Deci, “banii cresc si in pom”, oamenii harnici stiu asta, recoltand
fructele pomilor ca pe niste adevarate monede de aur.
Dar daca lenea ne face sa dormim, ca apoi sa ne mai si plangem de lipsa de bani, iata
ne obliga in schimb nevoia de respiratie  sa plantam pomi si paduri, gradini, spre a nu ne asfixia din lipsa de oxigen!
     Acoperirea cu vegetatie a fiecarei palme de pamant erodat, a fost si va fi intotdeauna o necesitate de supravietuire. Ce trist peisaj ne desfasoara o coasta de deal
pustie si uscata, dar, ce peisaj frumos si sfant ne aduce ochilor si inimii vazand, pe acea coasta siruri de meri, de ciresi, infloriti, unde albinele sa-si implineasca miraculoasa lor misiune, iar cantecul minunat al pasarilor sa umple  imprejurimile cu
acel ecou prelungit si traganat! Oare nu ar fi vorba aici de o adevarata sursa  de pura
sanatate pentru om?  Oare nu este aceasta gradina cea daruita de Dumnezeu?
Mai bine nu s-ar fi inventat nimic niciodata, ci sa fim pus coroana de aur pe fruntea
taranului, cel sfintit de Soare si de Ceruri! Stiintele le-au dospit lenea omeneasca, dar ca in loc sa serveasca natura si viata, stiinta asta taie pomul, sa construiasca un scaun,
scaun inalt cu speteze aurite, pe care sa stea lenea si minciuna, dispretuindu-l tocmai pe taran, pe vierul din via Creatorului!
      Dar nu despre asta vreau sa scriu acum, ci despre adevarul ca banii cresc in pomii
fructiferi, in livezile si pamanturile care azi se prapadesc in paragina, in timp ce tinerii
nostrii, urmasii nostrii, din necesitate de bani, merg prin strainatati sa munceasca in gradinile altora.
Uneori la distante destul de mari; ca de-ar fi sa fie macar gradina proprie, cumparata, ar mai fi o idee, laudabila chiar, deoarece in mare gradina a lui Dumnezeu traim, cu
urme de traco-daci in toate directiile! Dar nu e chiar asa, iar” alesii lor de azi”, adica cei de pe “scaunele cu spetezele aurite”, dorm linistiti, doar numai cand vine vremea
reinoirii “mandatelor” de stat pe scaune, ii cauta prin lume ca sa le ceara “votul”.
Plina-i lumea asta de minuni!
      Mai ieri-alaltaieri, ne mandream cu intrarea in mileniul al 3-lea, mileniul luminilor
si al bunelor vremuri, cand colo…, uite-te Romane, unde ne-a dus stiinta/viclenia asta
mare! Sa ne pierdem si sufletele de crestini. Dar sa nu disperam totusi, sa ne incredem in Dumnezeu. Citeam candva o carte despre egalitate, si-mi ziceam, uite un suflet curat de ganditor…marxist. Dar, tot prin intelepciunea folclorului nostru adancit in fiinta si suferinta neamului, auzeam  batranii nostri zicand: “banul e ochiul dracului”, si numai un Cristos Isus a fost puternic aruncand de la Sine promisiunile de mariri lumesti  ale deavolului.  A venit industrializarea si fumul! Amarnica gandire si scoala!
Am omorat caii si boii, carul si plugul! Ingenunchem in fata Ta, Taranule Roman,
rugandu-te sa ne binecuvantezi pentru iertarea pacatelor noastre, ajunsi azi “nimicuri”
prin servirea “raului” promitator de mariri si aur, te-am rastignit! Si eu te-am rastignit!
Cu totii te-am rastignit Doamne! Iarta-ne  Taranule Roman, stim ca Dumnezeu este cu
Tine, acorda-ne iubirea Ta, invata-ne sa ingrijim gradina cu pomi, din care sa putem
supravietui, ca sa nu cersim banii nimanui! Dar fereste-ne Doamne de bogatii care fura averile propriului popor. Nu ne da Doamne conducatori laici si religiosi din randul acestora! Invata-ne Taranule Roman!”
Dumnezeu niciodata nu l-a urgisit pe cel umilit si suferind, ci i-a pus in piept flacara
sperantei si-a nadejdi iubirei Sale, adica a Dreptatii ce are sa vina, asa cum a venit
dealungul veacurilor! Negresit! In  Gradina noastra creste “Pomul vietii”- pe acesta nimeni nu ni-l poate smulge, caci la sadit Dumnezeu pentru noi!” AMIN!
Anunțuri

Un gând despre „Banii Cresc Si In Pom?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s