Sarmise Si Getuza (Nunta Soarelui)

“Vremuri mari, zile de aur, regi si crai fara de numar,
Printi ai neamurilor Trace, adunati umar la umar –
Despre care Eliade prezentand creanga cea mare,
Numara vreo doua sute – din Apus pana la Mare!

a

La a Hestiei* gradina, azi, Sarmise – rege-Soare,
Si-a ales-o pe Getuza, cea a neamului Get floare,
La “Corona Montium”* s-o aduca de mireasa,
Legand astfel Daco-Getii vesnic de aceeasi casa!”

a

Raze daltuite-n aur pe alei incremenite,
Deschid calea spre Cetatea Daciei prea-aurite,
Stralucirile in toate uneau Dacia cu Cerul,
Usi, ferestre din arginturi, aurit era si fierul!

a

Vin si hiperboreenii, panonii cu totii Daci, Harudealul
Este Centrul unde s-a nascut Mosneanul,
Getii cei calari napraznici vin la marea sarbatoare,
Daruind-o pe Getuza mireasa regelui-Soare!

a

Peste ape vin Etruscii zisi Rasena, Tirhenina,
Cu-a lor “cap de leu” – insemn capitalei Castelina,
Iar in fruntea tuturora cu-a lui arme aurite,
Calarea vestitul princip-militar Avile Tite!

a

Vin cu-ntregile familii, femei magic coafate
O aduc si pe Minerva, pe Tinia-zeitate,
Care-au dat lege sa fie cu a lor barbati egale,
Din senin veni Voltuma insirand stele pe cale,

a

Legi frumoase Belangine lui Zalmoxe sa inchine;
Vin biesii si bistonii, vin bisaltii, vin frumoasele bitine,
Caci de-aici li se trag neamul, din Carpati si Euxin,
Desi ei traiesc in Asii, creanga Tracilor o tin!”

a

Lucumonii* trecand Ruma* mai iuti ca Fenicienii,
Pun Etruria-n miscare, vin latinii, padovenii,
Vin cu vechile lor rude ce-au colonizat Madera,
Lumea-i toata-n Orastie, Zeii vin, se schimba era!”

a

Insasi Hestia din Helis tinand mana lui Sarmise,
Zambind Soarelui Coronei, zeului Zalmoxe-i zise:
“Zeu cu vesti de vesnicie, eu la tine fac rugare,
De-azi, Getuza cea din Hemus, cea a neamului Get floare,

a

Invoieste-o sa dea mana cu Sarmise-rege-Soare!
Fiii Daciei vin iarasi din pamanturi departate,
Neamul nostru Dacic astazi, se-aduna frate cu frate,
Dupa cantec, dupa limba, dupa visele lor bune,
Dupa Zeii ce-i luase salvatori prin larga lume!
“Zeu, asculta tu Mosneanul, pe oierul cel cu fluier de rachite,
Vezi-i haina, vezi-i blidul, cantecele-i invechite –
Ca-s din vremea  de-nceputuri, vin cu neamul, cu poporul;
Le-ai dat voie sa traiasca unde vor, dar ei Daciei duc dorul!
Iata-i vin la casa veche, Mare Zee-Dumnezee, au gand s-o
reinnoiasca!
Azi ingaduie unirea tinerilor Geto-Daci nunta-ndata
s-o porneasca!”
Asa grai Zeita, Zalmoxe i-a rspuns:
“Rugarea ta cea buna pe Munte a ajuns! Bine-ai venit Getuza,
Cetate noua dau, dau vremuri glorioase la Sarmisegetuza!”

a

“Ca un nor de bucurie urc sagetile spre soare,
Semn al getilor razboinici pregatiti de sarbatoare,
Cu camesile lor albe slobozite pe itari, stranse bine la mijloc,
Zburau pietrele-nstelate cand pornira ei la joc!

a

Dacii cei amfitrioni, mult pe ganduri nu statura,
Se repad la boloboace dandu-le incepatura;
O armata de paharnici toti cu cornurile-n mana,
Serveau vinul fara apa, ca de-i vin, vin sa ramana!

a

Se-nclinau, serveau, umpleau, avand vin pe saturate,
Vin de cel zeesc ca roua, asezat din vremi uitate;
La Daci vinu-i cu legende, cu istorii si cu zei,
Care se-ngrijesc de-apururi sa dea roada pentru ei!

a

Dar la un moment anume, dansul, muzica-nceteaza,
Un simbolic gest de rit: muschii pun de si-i cresteaza
Cu-n cutit incovoiat, dac si get sa se-nfrateasca
Sangele-si unesc pe rane si-n virtutea lor zeeasca!

a

S-au oprit din respiratii principesele etrusce,
Domnitele rutulene, heme, gete, au privirile nauce,
Numai dacele codane, desi tremur, se tin tare,
Maretindu-se  ca ele nu-s la prima prezentare!

a

Se ponira si la trante, strang opince, strang itari,
Doar de-aici porni Olimpul, luptatorii cei mai tari!
Apoi alergari cu cai, unde getii prind “cununa;”
Etruscii civilizati aruncau doar flori cu mana!

a

Din nou liniste adanca. Vin tinandu-se de maini,
Mirele si cu Mireasa, noii Daciei stapani!”
Au incremenit si muntii, vaile  adanc mirate,
Doar izvoarele isi murmur doina-n undele curate!

a

La un semn vin fluierasii imbracati in flori de aur,
Cu acele mandre haine ce-s a dacilor tezaur;
Lin din fluiere se-nalta si pe inimi se asterne,
Ritmul muzicii strabune, melodiile eterne,

a

Ce-s de veacuri cunoscute si de veacuri repetate;
Tara-ntreaga se aduna pe aleile-nstelate,
La altarul cel de piatra unde Zeul se inchina,
Chemand Soarele s-aduca binefaceri si lumina!

a

Urca mirii de-ngenunche intre Zeu si intre Steag,
A lor frunte o ridica, ochii scantee de drag,
Dorul Daciei strabune azi renaste cu uimire,
Caci si Cerul vrea prin tineri sa aduca fericire!

a

Azi, Sarmise si Getuza dau stravechiului popor,
Noua Sarmisegetuza – simbol, geniu, viitor!
Dau fundatiei Cetatii, dragoste, unire, dor,
Steaua dacica in Ceruri poarta scris numele lor!

a

Astfel  traco-daco-getii, Mosi ai neamului strabun,
Din istorii ne desteapta: “Tu, Dacule esti stapan!
Simplitatea ta-i divina – de Parinte ce priveste,
Cum mladita tinerimii radacina ta o creste!”

a

Limba, cantec, dans si haine, le  primiram mostenire,
Ni-s in sange, ni-s in port, le-mplinim fara oprire,
Chiar de uneori prin vremuri ratacim a tine minte,
Astea-s tainice de-apururi, de strabunu ne-aduc aminte!

a

“Oare, Decebal gandit-a sa incline a lui frunte,
Rob romanilor sa zaca si-n rusine pe-al lui munte?
Nu, mai bine-n stanca vetrei si cu inima in cer,
Caci viata-n lant  de sluga e ca iarna cea cu ger!

a

E tristetea ce preface ziua alba-n noapte neagra!
“Oare, Decebal dorit-a sa-si dea viata lui intreaga,
Pe averi si pe tradare ce lugind-o an de an,
Sa-si incline a lui frunte la piciorul lui Traian?

a

“O, Tu Dacie frumoasa, bea tu sangele meu tare,
Brazi, izvoare cristaline, munte de-aur si de sare,
Inveliti-ma degraba in vesmantul vostru sacru,
Sa nu vad navalitorul cu gand rau cu suflet acru!

a

Asadar, voi Daci de astazi, fii ai Daciei strabune,
Sa pastram mosia noastra si al nostru nobil nume,
Pana-n nesfarsite veacuri! – Nunta asta fie Muza,
Muza vetrei si-a Cetatii de la Sarmisegetuza!”

a

Nu-i usor sa duci pe umeri mostenirea cea strabuna,
Dar nici greu nu-i de ai cuget in gandirea cea mai buna!
Cel venit la pragul casei si-umilit ceva iti cere,
Mangaie-l si-i da si paine si o lingura cu miere!
Si-o sa aiba marturie despre tara asta toata,
Ca-i de Dumnezeu din Ceruri de El insusi masurata!”.

a

Date:
-Sarmise – dacul rege-Soare din Dacia, supranumit “slujitorul Soarelui”.
-Getuza – fata geta din M-tii Hemus (Dobrogea)
-Helis – Cetatea veche a Daciei, unde domnea Sarmise(In nordul Daciei)
-Hestia(Vesta) – Zeita, stapana vetrei pe care se afla cetatea Helis.
-Zalmoxe – Zeul suprem al Dacilor
-Mosneanul – dacul liber.
-Corona Montium – Transilvania
-Harudealul – Ardealul
-“ruma”- fluviu, rau.
-“rutulene” – femei din neamul Rutulilor
-“heme”- femei din muntii Hemus
-“bitine”- femei din neamul Bitinilor
-“principese etrusce” – egale cu sotii lor,semnul civilizatiei etrusce.
-Tinia – zeul suprem al Etruscilor(vorbea prin tunet si cobora prin fulger)
-“lucumon”- stapan al puterii civile, si militare in timp de razboi la Etrusci.
-Avile Tite – lucumonul suprem
-Minerva – zeita latinilor, si chiar este foarte probabil(G.Dennis), ca numele
dat acestei zeite de catre romani deriva direct din limba etruscana. Mai era
numita si Nortia, si corespundea zeitei Fortuna a romanilor!

Anunțuri

4 gânduri despre „Sarmise Si Getuza (Nunta Soarelui)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s