Ca Un Clopot

Ca un clopot largul zarii,
Atarnand de-nalte sfere,
Redand linistea-nserarii,
Ne invaluie-n mistere!


a

Orice sunet prinde farmec,
Cu placute rezonante;
Murmurul pare un cantec,
Frunza-n vant iubiri, romante!

a

Simfonii a marii valuri,
Universu-i insusi strana,
Piatra chiar vibrand de haruri,
Pe eterne portative se destrama!

a

Seara ca un clopot vine,
Omu-i limba care bate,
Limba vrerilor divine,
Prinsa de eternitate!

Ioan Miclau

Anunțuri

5 gânduri despre „Ca Un Clopot

  1. Stimate Domnule Oliviu Craznic
    Multa satisfactie sufleteasca mi-au adus cuvintele Dumitale..
    Drept e ca si eu, la ai mei 71 ani devin mai clasic, dar asa este: Are poezia
    o definitie care o defineste ca gen literar, desigur, diferit de proza!
    CU DRAG SI ALES RESPECT –
    Ioan

    • Satisfactia sufleteasca vine intotdeauna ca rezultat al artei adevarate… Iar clasicii faceau fara indoiala arta adevarata. Astept cu drag cat mai multe poezii frumoase!
      Cu deosebita stima si prietenie,
      Oliviu

  2. O poezie foarte frumoasa – mi-au placut mereu poeziile clasice, cu ritm si rima, ma bucur ca se mai scrie asa ceva, avand in vedere trendul general pt vers alb, dupa care eu unul nu prea ma omor… Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s